x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Copil sub vişin

0
Autor: Roxana Roseti 30 Mai 2010 - 00:00
O invitaţie. "Vino, vino la noi ne­a­pă­rat! Trebuie să ajungi." Am crezut că s-a întâmplat ceva, pentru că cele două persoane care mi-au lansat apelul telefonic disperat sunt în vârstă. Nu, nu sunt bunicii mei, deşi tare aş fi vrut (deoarece am rămas cam orfană la capitolul bu­nici, doar bunica dinspre tata a mai rămas). Sunt două persoane, soţ şi soţie, la care ţin foarte mult. "Vin mâine." "Nuuuu, vino pe 30 mai!" "De ce tocmai pe 30 mai?" "Aşa, deoarece luna mai e pe sfârşite!" De ajuns de frumos-disperată motivaţie. "Şi mai trebuie să vezi şi stânjeneii, şi vişinul te aşteaptă să stai sub el." O revelaţie bruscă: "Aha, se apropie ziua copilului!". "Da!" Cum am putut să uit? Că în fiecare an, cu puţin înainte de ziua copilului sau chiar în acea zi, ei doi mă invită. Să stau în grădină, să mâncăm dulceaţă de vişine (de anul trecut...), să râdem împreună - chiar dacă vremurile îşi râd de noi, iar la plecare, pe înserate să primesc bomboane uşor amărui cu specificaţia clară "Pentru acasă!". Când ieşi din acea grădină rămân în urmă lucruri mici, dar preţioase, care te ajută să respiri irespirabilul praf al străzii ca şi cum ar fi pulbere de trandafiri. Este ca un fel de conspiraţie ce ho­viană a sufletului tău cu sufletele celor care merită. Lăsând la jumătate tonalitatea poetică, este ca şi cum i-ai lua un interviu ima­ginar lui Shirley Temple, uitând că în faţa ta nu e nici urmă de Ginger Rogers sau Fred Astaire.    
Vin. Sub vişin.
Citeşte mai multe despre:   insolenţa de duminică

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de