Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Peninsula Coreea este de câteva zile punctul cel mai fierbinte al planetei. Coreea de Nord o împunge iarăşi pe Coreea de Sud cu tiruri de artilerie, pentru a-şi demonstra forţa şi a marca predarea puterii dictatoriale în familie. Puţin îi pasă liderului absolut al Coreei de Nord că Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe şI Politică de Securitate, Catherine Ashton a condamnat atacul cu fermitate. Kim Jong Il a făcut să se înţeleagă faptul că se ia la trântă cu cine-i mai puternic prin preajmă, pentru că îl văzuse pe şeful Forţelor Armate Americane, amiralul Mike Mullen, cu numai o zi înaintea atacului cum declara îngrijorat că patria sa, Coreea de Nord, este „o foarte periculoasă ţară”. Că Phenianul poate dezvolta arme nucleare este deja un fapt arhicunoscut pentru cei responsabili din domeniul securităţii internaţionale. În acest moment, toate privirile sunt aţintite spre Beijing ca acesta să-l strunească şi să-l calmeze pe cel aflat sub tutelă, dacă nu care cumva a scăpat de sub control.
Privirile asupra evoluţiei situaţiei tensionate din zona amintită a globului nu pot să nu ţină cont de lecţiile istoriei şi de impredictibilitatea dictaturii de la Phenian. La 25 iunie 1950, Coreea de Nord a atacat surprinzător Coreea de Sud. Kim Il Sung, încurajat de Stalin, se aştepta la o lipsă de reacţie a SUA, care îşi retrăsese trupele din Peninsulă în 1949. Preşedintele Truman a decis ca SUA să intervină şi pentru a-şi păstra credibilitatea, şi pentru a nu-şi arăta slăbiciunea, şi pentru a împiedica comunismul să se extindă, şi pentru a tăia din cheful altor state comuniste care ar fi luat exemplul nord-coreean în zonele lor. Dar în septembrie preşedintele Truman a împins trupele americane dincolo de paralela 38, graniţa celor două Coreei, pe teritoriul comunist, pentru a-l pedepsi pe agresor. Acest lucru i-a înfricoşat pe chinezi, care avertizaseră anterior Washingtonul să nu treacă de frontiera dintre statele-surori, iar în noiembrie Beijingul a lansat un atac masiv asupra forţelor americane. Războiul din Coreea, unul sângeros, a durat trei ani, iar asupra lumii întregi a planat frica de armele nucleare.
Această teamă privind folosirea bombelor atomice nu numai că persistă şi astăzi, ci are conotaţii mult mai adânci. În jurul Peninsulei există acum multe puteri nucleare, China, SUA, Federaţia Rusă, iar în proximitate India şi Pakistanul. Dacă acum jumătate de secol Coreea de Nord depindea total de îndemnul lui Stalin şi de cel al lui Mao, în acest moment joaca aparent inconştientă a Phenianului seamănă cu scăpăratul cremenei. Scânteia aprinsă în anii ’50 de Coreea de Nord a provocat rapid un război. Nimeni nu poate fi sigur ce poate aprinde scânteia nord-coreeană astăzi, când globul se află şi în plină criză economică. Ca şi atunci, este vorba şi de orgolii de mari puteri, şi de slăbiciuni care nu trebuie să fie lăsate să se vadă, şi de momente care, dacă sunt pierdute, atrag după sine o avalanşă de consecinţe politice, diplomatice, militare şi economice pentru decenii. Toată lumea pândeşte!
