Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cantitatea de sictir produsă de campionatul primei divizii în numai şase etape a fost impresionantă. Aşa se explică faptul că microbiştii de toate orientările şi apucăturile abia aşteptau pauza forţată de participarea naţionalei în preliminariile CE 2012. În plus, mai sperau bieţii amăgiţi ai fotbalului ca cel puţin naţionala să se mişte mai natural, să sară gardul dincolo de pârloaga nenorocită de-acasă.
Pauza este de-acum fapt împlinit. Dar ce folos? Ce foloase să mai tragi din repauzarea competiţiei interne câtă vreme perdeaua prin care naţionala a încercat să ne separe de mizerie s-a dovedit a fi la fel de jegoasă? Ce folos să mai tragi din repauzarea competiţiei interne câtă vreme troglodirea naţionalei nu este cu nimic mai sus sau mai jos decât cea etalată în cărăuşia internă a echipelor de club? Suntem condamnaţi, aşadar, să ne trăim coşmarul fără anestezie. Şi poate că este mai bine aşa. Pentru că orice dumicat de bine are darul de a-l determina pe român să accepte cu mare îngăduinţă porţii zdravene de amar. În aceste condiţii doar tensiunea continuă şi greu apăsătoare poate genera acţiune decisă.
De aceea am ajuns să aştept cu interes atingerea limitei de suportabilitate. De aceea aştept ca întinderea corzii până la limita catastrofică să genereze acţiune concretă. Atât la naţională, cât şi la echipele de club. Focarele de tensiune din fotbal sunt multiple. Motivele care au generat tensiuni uneori greu suportabile sunt diverse. Tratamentele uşoare nu-şi mai fac efectul în aceste condiţii. De aceea cred că pisica trebuie ruptă-n două. Dar, atenţie! Şmecherii penali ai fotbalului află mai devreme decât obsevatorii de drept comun când se apropie vremea deconturilor şi acţionează în consecinţă. Îşi pregătesc parşiv apărarea folosind stratagema ţintelor false. Purtătorii de cuvânt din dotarea selecţionerului ne asigură de faptul că fraţii Becali stau în spatele eşecului de la Piatra-Neamţ. Din câte ştiu însă, adversarii noştri de la Piatra-Neamţ erau albanezi şi nicidecum machidonii separaţi istoriceşte de origini cu vreme lungă în urmă.
Dar, oricum, înregistrăm un progres. Bine că ni se livrează vinovaţi în viaţă şi nu mai recurgem din nou la învinovăţirea Ceauşeştilor. Îi vom urmări pe fraţii Becali şi în meciul de la Minsk. Şi îi vom condamna cu mânie proletară în cazul unui eşec. Mă întreb însă cum să procedăm dacă, Doamne fereşte, dăm de bine, dacă obţinem vreun punct sau chiar trei. Atunci să-i acuzăm de merite tot pe fraţii Becali? Cazuri de propagandă grea şi experienţe pilduitoare se consumă şi la Vaslui, şi la Urziceni. Mi-a plăcut săltarea-n valuri a ex-ministrului Chiuariu. Nu-l condamn că se vrea principial, că se oferă europeneşte clientului Caro. În fond, şi-a luat omul de lucru lângă casă.
Dar de ce nu s-a băşicat dreptaciul Chiuariu la fel de radical şi atunci când erau batjocoriţi antrenori de-ai noştri, d-ăia băştinaşi. Nu i-ar fi afişat speţele respective suficientă afişare comercială? Lichidarea de la Urziceni se consumă şi ea într-o mare nebăgare de seamă din partea organizatorilor competiţiei. Bucşaru face ravagii în Bărăgan. Mitică, liga şi comisiile tac. Poate că aşa or fi regulamentele. Mă tem însă că vom afla despre posibilitatea salvării Unirii abia după ce acestei echipe i se va fi cântat deja prohodul.
