Cotatia petrom si pretul brutului

Afirmatia unui oficial OMV ca nu era previzibila evolutia pretului brutului cand s-a finalizat privatizarea Petrom reprezinta ceea ce in engleza este numit un "self-serving argument" (un argument ajutator construit anume).

Afirmatia unui oficial OMV ca nu era previzibila evolutia pretului brutului cand s-a finalizat privatizarea Petrom reprezinta ceea ce in engleza este numit un "self-serving argument" (un argument ajutator construit anume). De ani buni, viteza de descoperire a noi campuri petrolifere si gazeifere nu tine pasul cu viteza de exploatare. Au aparut si informatii ca mari companii petroliere si-au supraestimat rezervele. Deci exista presiune vizibila pe latura ofertei. Pe latura cererii, dezvoltarea Chinei si, mai recent, a Indiei a pus presiune mare. Aceasta dezvoltare economica este o trasatura a ultimilor 10-15 ani si era clar pentru orice analist serios ca piata resurselor de baza, a resurselor epuizabile, va cunoaste o situatie tot mai tensionata. Avem aici factori de natura structurala, nu precum efecte temporare ca cele de dupa uraganul Katrina.

Situatia geopolitica joaca si ea un rol important. Chiar interventia militara in Irak a fost motivata, printre altele, desi nu explicit, de ingrijorarea fata de stabilitatea regimului saudit si asigurarea cu resurse petroliere - Riyad-ul fiind principalul furnizor de petrol al SUA din Orientul Mijlociu. Ganditorii lui Bush Jr au mizat pe o reluare a productiei rapida de titei in Irak si este de presupus ca aceasta a stat la baza estimarilor facute (in 2003/4) de Agentia de Informatii in domeniul Energiei de la Washington. Suprarealismul acestui scenariu nu avea nevoie sa fie validat de viata. Era suficient sa se tina cont de riscurile enorme ale interventiei militare. Au existat avertismente, inainte de interventie, care ar fi trebuit sa intre in atentia cel putin a celor care au reprezentat statul roman. In Financial Times, la 3 ianuarie 2003, Douglas Hurd (fost minstru de Externe in guvernul conservator al lui John Major) a atentionat ca interventia militara comporta riscuri incalculabile, ca intreaga regiune poate fi inflamata. Iar seful Liggi Arabe, fostul ministru de Externe egiptean Amr Moussa, a avertizat ca interventia va "deschide portile infernului" (it will open the gates of hell). Nu mai amintesc de goana declansata, inca in deceniul trecut, pentru resursele din zona Marii Caspice. Citirea atenta a unor analize facute de Cambridge Energy Research Ass., Oxford Analytica etc. putea aduce si ea lumina.

O minte adevarata de strateg ar fi trebuit sa construiasca mai multe scenarii de evolutie a pretului brutului si sa actioneze in consecinta.
Un al doilea aspect legat de pretul brutului priveste impozitarea rentei de raritate (diferenta intre pretul de livrare si costul de extractie). Si trec peste chestiunea, iar anormala, a stabilitatii lor pentru 10 ani. Cand renta de raritate creste mult costul de oportunitate al concesionarii campurilor petrolifere si gazeifere (al renuntarii la cea mai mare parte din renta) creste exponential. O a doua greseala a fost ca, dupa ce ca nu am avut un scenariu realist (rational) privind evolutia pretului titeiului, nici nu am avut in vedere (in contract) o impozitare a supraprofitului (windfall gain tax).

In fine, o mare parte a cotatiei mult crescute a Petromului este determinata de evolutia pretului brutului. Managementul mai bun a contat, ca si aderarea Romaniei la Uniune. Dar a subestima pretul brutului ca factor de crestere a cotatiei nu este in regula. Pretul brutului explica mult din profiturile exceptionale din ultimii ani si este sursa investitiilor mari anuntate la Petrom.

Strategia energetica a Romaniei nu mai poate miza pe decizii derivand din controlul Petromului. Si nu ar fi nici aceasta o nenorocire, daca Uniunea Europeana ar avea o veritabila politica energetica. Dar cei mari din Uniune au politici nationale, obstructionand realizarea unei politici la nivelul UE. Politica titeiului si a gazului este politica externa la cel mai inalt nivel; asa este de peste o suta de ani.

Sa speram ca macar in regiunea noastra vom putea colabora mai bine in formularea unor masuri in comun. Iar aici, relatia statului roman cu Petrom (OMV), cu companiile private din Romania care opereaza pe piata energiei este esentiala.

Strategia energetica a Romaniei nu mai poate miza pe decizii derivand din controlul Petromului. (...) Politica titeiului si a gazului este politica externa la cel mai inalt nivel; asa este de peste o suta de ani.