x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cotele apelor sambetei

0
17 Iun 2004 - 00:00

Prognozele economice din Romania depind prea mult de prognozele meteo

Anul asta ploua - se face PIB-ul. Anul trecut a fost seceta, dar tot s-a facut - mai mult din buruiana arieratelor care a supt seva putinelor mladite sanatoase ale economiei. Nici in 2002 nu prea plouase, dar a inflorit euro si la umbra lui ni s-au mai copt si noua exporturile, asa ca am cules si-atunci ceva PIB.

Din pacate, cand ploua cu bani, cresc si preturile, nu doar ciupercile cu care se mananca PIB. Atunci BNR trebuie sa puna in functiune pompele de drenaj. In 2002 a fost mai usor, s-a pompat direct din buzunarul deponentului, care s-a trezit cu dobanda injumatatita. In 2003 n-a mai fost destul si s-a scos din vaselina o pompa pe care o credeam uitata - deficitul comercial. Acum cinci-sase ani, pompa asta veche ar fi scapat inflatie pe la garnituri, dar intre timp a fost etansata cu banii trimisi de muncitorii romani din strainatate.

Dar bilantul hidrologic ramane constant. Cand statul n-are deficit au furnizorii de utilitati datorii, iar gazul si curentul sunt inca in mana statului. La ei baltesc datoriile din intregul sistem, pana le sterge statul cu buretele datoriei externe. Cand nu se umfla cursul si nici cota inflatiei nu creste inseamna ca se infiltreaza mai multe importuri. Cand se goleste rezervorul de someri, se umplu vasele comunicante cu pensionari, "tarani" si emigranti.

In final avem acelasi burduf sleit, din care fiscul se chinuie sa imparta cu picatura la cat mai multi insetati. In 1990 am golit sticlele cu vin, ramase din vechea recolta. Dupa aceea am vandut sticlele goale si tot ce mai aveam prin casa, la pret de nimic. De la amanet rar se mai gasesc bani pentru scos ceva inapoi, asa ca batranilor li s-au dat in loc de pensii si de economiile la CEC roase de inflatie, telenovele cu ghiotura. Apoi am mers cu galeata goala la robinetele strainilor. Care ne-au dat imprumut, cu conditia sa turnam cat mai mult la fundatia unei cresteri economice sanatoase. Or, noi nu ne-am lamurit inca de unde sa incepem. Din deficit bugetar in arierate, din inflatie in deficit comercial, inca mai riscam sa ne cada in cap sandramaua proptita cu materiale de capatat.

Bine insa ca prin acoperisul spart mai ploua cu niste fonduri nerambursabile de la UE si cu niste transe de la BERD, BEI sau Banca Mondiala. Daca mai ploua si de-adevaratelea, vom avea macar paine - tot se fac trei tone de grau la hectar. Cand e seceta abia ies doua - oare cum or scoate olandezii aia opt tone, fie ca ploua, fie ca nu? Ei, pai ei au o casa-beton, cu WC cu apa curenta, nu cu hazna in curte. O pot si supraetaja daca vor, dar pe castelul nostru de carti de joc nici macar o mansarda nu se poate adauga.

Asa ca, dupa cat am cladit pana in 2004, ramanem tot fiii ploii. La anul, sindicatele vor plange iar dupa salarii, Guvernul va stoarce iar punga pentru niste sali de sport si vom avea iar crestere economica, BNR va sari iar sa asaneze inflatia, FMI va inalta iar digul in calea cresterilor salariale nejustificate… La sfarsit, vom vedea iar ca apa trece, bolovanii raman la guvernare. Cata vreme romanii vad ca managementul de acasa e tot apa de ploaie, vor pleca sa munceasca pentru altii, iar marfurile fabricate de ei se vor intoarce in tara sub forma de importuri, pe care familiile lor le vor plati cu banii trimisi prin curieri.

Economia noastra ramane la mila Domnului, iar analistii care tot arata ce trebuie schimbat sunt priviti ca niste paparude cu galeata noua/sa-nceapa sa ploua. Dar tot sunt mai bune paparudele decat sperietorile de bani din tarlaua cu buruieni.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de