x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cozile de topor

0
Autor: Petru Calapodescu 27 Iun 2012 - 13:22
Nici eu, nici alti colegi dintre cei care am avut severe reactii fata de modul mizerabil in care a fost gestionat de sistemul judiciar cazul Nastase nu am afirmat catusi de putin ca acesta ar fi nevinovat in "Trofeul calitatii". Nu pentru ca, asa cum se sustine aberant, deciziile justitiei n-ar putea fi comentate, mai ales cand sunt definitive si executorii. Asta e o gogorita lansata de judecatori nesiguri pe hotararea lor si impregnata cu un soi de bigotism ("Crede si nu cerceta!") menit sa le acopere slabiciunile.

Slabiciuni adesea scoase la iveala de avocati abili, cu stiinta de carte si care s-au impus nu prin numirea in functie in virtutea unor decrete prezidentiale (uneori chiar si acestea lipsind), ci prin valoarea exercitiului profesional. Am insistat insa asupra mizeriei de dupa sentinta, declansata de o ura viscerala, turbata, impotriva unui om doborat printr-o gretoasa, dar agresiva influenta politica si administrativa. Adrian Nastase nu avea cum sa se sustraga executarii pedepsei. Nu avea de gand sa fuga din tara, nu era un Hayssam aflat sub inalta protectie. Punerea in executare a mandatului nu cerea ca "deindata" sa fie calculat drept 3-4 ore de la pronuntarea instantei, putea fi foarte bine lasat pana dimineata, sa-si revina din soc.

Graba dementa cu care s-a procedat ma face sa ma gandesc daca nu cumva suprapresiunea, sporita si de asaltul a zeci de reporteri setosi de scandal, n-a fost anticipata ca un posibil impuls catre sinucidere. Intuit, de altfel, de ministrul Rus, care din acest motiv a insistat ca o ambulanta sa fie in preajma si caruia acum niste flasnete de balci ii reproseaza acest gest preventiv. Ca si politistului care a deturnat impuscatura, altminteri fatala. Ca si medicului pentru care primeaza viata pacientului, nu culoarea carnetului de partid.

Sunt, insa, oameni, sunt cozi de topor care parca regreta ca Nastase a scapat cu viata. Ba, nemernici, il si indeamna sa mai incerce o data. Mi-e sila ca s-au ratacit si, printr-o incrancenare inumana, insa contra cost, intineaza o profesie in care cuvantul trebuie bine cantarit. Dar imi explic inversunarea lor. De fapt, nu-i o inversuunare reala, e de fatada si vor ca astfel sa demonstreze stapanilor aflati in degringolada ca le sunt inca utili. Urmariti-le cariera si veti vedea ca au sarit ca puricii de colo colo, mereu in cautarea de sange. Si atat de multi, incat te intrebi cat s-a furat din bugetul acestei tari, spre a hrani, dincolo de privilegii, o atat de numeroasa haita de trompete si de postaci. Isi continua hamaiturile, chiar si dupa ce pana si Codruta Kovesi a fost nevoita sa recunoasca strepezit ca nu e nici un dubiu in privinta tentativei de sinucidere.
Au insa tupeu, fiindu-le lasata lesa lunga de catre stapanii lor. Carora le sunt datori vanduti. Au aceasta sordida prestatie si pentru ca stiu ca in spatele lor se afla un intreg sistem gata sa puna pumnul in gura "celorlalti", daca acestia cuteaza sa afirme ca politica nu are a se amesteca nefiresc cu justitia, ca e indamisibil ca niste clienti si cozi de topor ale fostei puteri sa-si bata inca joc de societatea romaneasca.
Cazul Nastase are darul de a aprinde un semnal de alarma. Sistemul portocaliu nu a cazut, mai are cazemate, nu a facut loc ca sperantele romanilor de a se scoate catusele de la incheieturile societatii sa capete viata. Pentru asta e nevoie de un Guvern hotarat si de un Parlament in stare sa-si revina rapid si definitiv din letargie. Altminteri, Romania va fi in continuare papusarita prin sforile trase din Deal si plesnita peste ochi cand va indrazni sa deschida gura, protestand.

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de