Crăciun de împrumut

Asta am senzatia ca traim. Parca acest decembrie nu mai e al nostru, parca sarbatorile care vor veni curand nu ne mai apartin, nu ne mai seamana, nu ne mai ajuta in nici un fel sa ne ridicam din prapastia zilelor obisnuite. Nu stiu daca e instrainare sau doar tristete, nu stiu daca nu cumva aceasta impresie e consecinta haosului din jur, provocat cu atata convingere de saptamana de dinainte de Craciun, cand toti alearga prin magazine in cautarea echilibrului din raportul calitate-pret, cand copiii sufera pentru ca nu primesc intotdeauna ce isi doresc, cand parintii sufera langa ei, pentru boala care l-a cuprins pe Mos Craciun.

Da, Mos Craciun nu se simte prea bine anul acesta, asa si-au inceput discursul mamele care, uitandu-se in ochii copiilor, simt ca situatia le depaseste. Poate ca departarea care s-a asezat pe nesimtite intre noi si Sarbatori are legatura cu nevoia, aproape obligatia, de a asocia Craciunul si Anul Nou cu un sentiment fortat de bucurie si liniste. Colindatori nu prea mai exista, cel putin in marile orase nu se mai colinda ca pe vremuri. Am prins si eu cativa ani in care veneau la usa, in mijloc de decembrie, copii care cantau doua-trei cantece de iarna si se bucurau cand primeau mere si portocale. Eu asta aveam pregatit pentru colin­datori. Am auzit ca in multe zone din tara se dadeau si nuci. Cui sa mai dam, in zilele de azi, nuci pentru o colinda?

Orasul meu nu mai e foarte aglomerat, cel putin daca evitam zonele comerciale, la sfarsit de saptamana se poate circula onorabil si se poate ajunge la timp la destinatie. Multi inca nu si-au cumparat brad, din diverse motive, pentru ca nu au avut timp, pentru ca nu au avut bani, pentru ca nu au gasit ce doreau. Globuri si beteala nu mai are sens sa luam, mai avem din anii trecuti, oricum, n-are rost sa avem pretentie de podoabe noi pentru a incheia un an atat de trist, in care s-au retrait drame si s-au tras concluzii triste. Asta nu-mi place deloc! E decembrie, aproape final de an si suntem obligati sa ne uitam in urma si sa facem rezumate, sa alcatuim un bilant in care sa tinem cont de tot ce a fost si, mai ales, de tot ce am fi vrut sa fie si nu a fost. O asemenea comparatie, chiar inainte de Craciun, fie el si de imprumut, ne prabuseste si, mai mult, ne aminteste de esecuri, de sperante aruncate iresponsabil in realitate.

Tot acum, cei care cred in astre isi verifica horosopul pentru 2012, cu o curiozitate bolnavicioasa, cu obsesia ca, daca vor sti la ce sa se astepte, nu vor mai avea atat de multe probleme in a se adapta din mers la conditiile pe care le ofera viata. Cum o sa ne mearga la serviciu, sfaturi pentru a avea, in sfarsit, o cariera de succes, cum stam cu dragostea, cand o sa intalnim marea iubire. Scapam si noi, o data pentru totdeauna, de datorii, vom avea ceva castiguri neasteptate, ni se va schimba sau nu traiul, vom avea parte macar de sanatate sau neajunsurile ne vor ataca pe toate partile? Pe internet, circula voios toate aceste "informatii", de parca ne-ar ajuta, intr-adevar, sa stim ce s-ar putea sa ni se intample. De parca viata traita mai la intamplare chiar nu ar mai avea nici un farmec.

Nu stiu ce e mai bine sa facem ca sa nu ne contagieze saptamana cliseelor. Nu doar acum trebuie "sa fim mai buni" si "sa lasam lumina sarbatorii sa ne intre in suflete". Nu doar acum trebuie sa credem in Mos Craciun si in mirosul de brad. Nu doar acum trebuie sa mancam cozonac cald si sa ne acoperim pleoapele cu luminitele din pom, care se reflecta in globurile date cu sclipici. Nu doar acum trebuie sa ne punem intrebari si sa ne amintim ca avem familie, prieteni, dusmani. Viata exista si inainte de Craciun. Iubirea exista si dupa 25 decembrie, chiar daca unii dintre noi si-au dat seama, prea tarziu, ca s-a inventat termen de valabilitate pentru toate sentimentele. Mai bine lasam deoparte cliseele sau obligatia de a parea fericiti si ne multumim cu adevarurile. In singuratatea noastra, e bun si un Craciun de imprumut. E un compromis pe care avem voie sa il facem, macar pana cand o sa ne simtim din nou aproape de noi insine.