x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Craii de curte noua…

0
31 Aug 2004 - 00:00

Intre studiile psihologice, psihologia cuplului ocupa un loc extrem de important. Caci orice cuplu, de orice tip (sot si sotie, Marx si Engels, Stan si Bran, Butch Cassidy si Sundance Kid, Sacco si Vanzetti, Ginger si Fred etc. etc.) capata o identitate aparte, numita de specialisti gestalt, diferita de cea a celor doi componenti.

Exista, de exemplu, nebunie de cuplu, in care, de fapt, doar unul dintre membri e nebun, dar ii induce convingerile sale delirante si celuilalt. Exista, de asemenea, comportament criminal de cuplu: cei doi membri nu ucid cand sunt separati, dar cand se-ntalnesc devin o formidabila masina criminala - Ian Brady si Myra Hindley, de pilda. Exista si cupluri alcatuite din persoane atat de diferite-ntre ele, incat pare aproape imposibil sa-ti dai seama ce-i uneste, de fapt, pe cei doi. Mai ales ca-ntre ei, de multe ori, in loc de afectiune, nu poti detecta decat ura, dispret si frustrare.

In asemenea cazuri, scrie un mare autor roman, Mateiu Caragiale, nu poate fi vorba decat de o forma sau alta de viciu. In faimosul sau roman "Craii de Curtea-veche", el si descrie un astfel de cuplu, format din Pasadia, boier decazut, si Gorica Pirgu, calauza sa in scarboasa si obscena viata de noapte bucuresteana. Cei doi se detesta si, in conditii obisnuite, n-ar putea fi vazuti niciodata in acelasi mediu, dar atractia viciului e mai puternica decat orice diferenta structurala sau sociala dintre ei. Ei sunt nedespartiti, in ciuda tuturor tentativelor de evadare, de parca-i tine-mpreuna o vraja rea. Astfel de cupluri nu sunt rare nici in casnicie, nici in afaceri, nici in politica, si provoaca mereu uimirea spectatorului din exterior.

Ce-i tine-mpreuna pe Iliescu si pe Nastase, noii Pasadia si Pirgu ai unei Curti noi? Ce fel de alianta paradoxala mai e si asta? La recentul congres PSD s-a afirmat ca legatura lor are "o forta extraordinara". Pentru mine, tandemul celor doi e un spectacol grotesc si tulburator. Fiindca rar poti intalni oameni mai deosebiti ca fire, ca gandire politica si ca interese aparente. Ion Iliescu e un gorbaciovist, un comunist cu fata umana, credincios idealurilor din tinerete, om dintr-o bucata in felul lui, desi a fost constrans, asemenea lui Galilei (!), la cateva retractari formale. Este incoruptibilul care a tolerat sub umbra sa cel mai mare numar de corupti care s-a vazut vreodata in Romania. E cea mai inadecvata persoana pentru conducerea unui stat ce doreste sa inlature catastrofa trecutului, pentru ca el insusi este trecutul ce-ar trebui inlaturat. E ponderat si modest de obicei, dar prin manusa de catifea strabat adesea pumnalele de otel ale ideologiei pe care masca sa de om de treaba o imbraca. Omul acesta anacronic a fost nesansa istorica a tarii noastre in ultimii 15 ani: nici un lider asemenea lui nu mai exista in fostele state comuniste - cu exceptia semnificativa a celor din fostele republici sovietice. Nastase, pe de alta parte, apartine altei generatii si altei viziuni. E politician "de cartier", cinic, pragmatic, deloc insensibil la proprietate. Iliescu este crucea pe care trebuie s-o duca. Sunt convins ca-i uraste fiecare zambet si fiecare cuvant. A-ncercat de nenumarate ori sa se lepede de el, si de fiecare data batranelul acesta aparent atat de fragil i-a tras peste bot, cam ca-n "Karate Kid", cate-o laba magistrala, de l-a dat de-a berbeleacul. Ce chin ingrozitor: sa nu poti guverna cum vrei tu din cauza tatucului, dar in acelasi timp nici sa nu te poti dispensa de el, pentru ca fara el esti nimeni… Poate sa tina, pe de alta parte, Ion Iliescu la baiatu-asta rubicond, arogant si avid de bunuri lumesti? Recunoasteti ca e cu neputinta: Nastase arata, de fapt, ca Uncle Sam calare pe-un sac de dolari din caricaturile din tineretea actualului presedinte…

Adevarul e ca avem aici un cuplu construit pe viciu, pe viciul mortal al puterii cu orice pret. Forta "extraordinara" a legaturii celor doi e una hidoasa si maligna: cei doi formeaza-mpreuna o masina de adunat voturi, teribil de eficienta intr-o tara in care presedintii de bloc sunt toti dupa chipul si asemanarea presedintelui din varf, iar mafiotii locali isi modeleaza trupurile si averile dupa titanul de la Cornu. Luati separat, avem un pensionar si-un hip-hop-ist. Impreuna sunt gaina cu oua de aur a partidului de guvernamant.

Din fericire, oamenii stiu ca e nevoie de o schimbare. Ca nu e sanatos sa poposim in rada Uniunii Europene avand la carma un comunist si in cala un urias partid al celor corupti. Si mai stiu ca nu e sanatos ca Nastase sa-si arate suficienta si ca presedinte, in vizitele protocolare. Ca acest paradoxal cuplu trebuie lasat in urma, in pubela istoriei, spre usurarea celor doi si spre binele nostru, al tuturor.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de