x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Creierul dependent de mânie

0
Autor: Maria Timuc 27 Sep 2011 - 21:00

Este cunoscuta povestea unui initiat, pe care tatal sau l-a chemat inainte de a muri si i-a spus: 'Fiule, ma cunosti, am fost in viata mea un aventurier, n-am strans averi, nu am ce sa-ti las. To­tusi, vreau sa ramai cu ceva de la mine, asa ca iata ce dar iti fac, nu inainte de a-mi promite ca vei face asa cum iti cer. Promite-mi ca, de cate ori te va insulta cineva il vei privi li­nistit si ii vei spune ca ii vei da ras­punsul abia peste 24 de ore'. In experientele sale ulterioare, fiul mosteni­tor al straniului sfat a sfarsit prin a spune: 'Ei, am facut asta, am re­ac­ti­o­nat dupa 24 de ore de fiecare data cand cineva m-a insultat. Am spus tu­turor ca nu pot reactiona altfel, pentru ca am facut o promisiune. Unii ma insultau, eram din cale afara de fu­rios initial, dar... dupa 24 de ore cine mai era furios'?

Un sfat pentru a-ti invinge mania poa­te fi cu mult mai pretios decat hec­tare intregi de terenuri si cu mult mai folositor decat un cont gras in ban­ca, daca socotim cat de mult rau ne face propria noastra manie. Daca in­te­legem cate pierderi avem in viata din pricina maniei, pe cate relatii frumoase am calcat doar din pricina in­ca­pacitatii de a ne controla si domoli ma­nia, cate oportunitati strivim in via­ta din cauza maniei noastre,

atunci acceptam ca un sfat bun pentru invingerea maniei face mai mult decat toate averile. Mania caracteri­zea­za creierul primitiv al omului; ea se iveste din strafundurile fiintei, este mostenire a creierului reptilian, este co­dificata in creierele noastre, asa in­cat fiecare ii poate resimti efectele si prezenta in diferite situatii de viata. In caz de insulta, cu siguranta mania creeaza o reactie, de obicei violenta, ale carei consecinte sunt pentru multi tra­gice, pentru unii distructive si pentru toata lumea autodistructive.

Mania este unul dintre 'demonii' pe care avem sa-i controlam, sa-i in­vin­gem, sa-i depasim si sa-i imblan­zim. Mania naste suferinta, incertitudine, mania inspira uratenia si raul, dar – mai presus de toate – fie ca-i ma­ni­festa sau nu, ea il intoxica pe cel care se manie. Mania da nastere hormonilor de stres care ne inunda cre­ie­rul, ceea ce face ca neuronii nostri sa fie privati de cantitatea de oxi­gen ne­cesara unei bune func­tionari. Cor­ti­zolul, un hormon ste­roid, produs de suprarenale, este toxic pentru cre­ier si, in special, pentru neronii me­mo­riei din hipocamp, care sunt in­car­cati cu receptori de cortizol, cum spu­ne Alberto Villoldo in car­tea sa, 'Ini­tiere si Iluminare'. Asa­dar, ma­nia poa­te afecta memoria, gan­direa lim­pe­de, concentrarea mentala, este pro­du­­catoare de hormoni de stres, deci o cauza a unora dintre starile de boala din mintile si din tru­purile noastre. Din pricina toxicitatii ex­traordinare a maniei, noi devenim in­capabili sa ve­dem limpede solutiile unei proble­me, asa cum devenim in­capabili sa ob­ser­vam partile bune ale lucrurilor sau ale unor situatii de via­ta. Cel mai grav este faptul ca 'putem de­veni dependenti de manie', cum spu­ne tot Villoldo, caci in creierul nos­tru se for­mea­za un soi de noduri ne­u­ronale, care ne fac dependenti de sta­rea in sine. Asta inseamna ca ris­cam sa pro­vocam mania, sa cautam cearta, in­sul­ta sau supararea, doar pentru ca aceste noduri neuronale trebuie hra­ni­te cu substantele pe care le secreta creierul manios.

Privind din aceasta perspectiva este de inteles ca, in anumite situatii, nu-ti trece mania doar numarand pa­n­a la 10, cat mai degraba asteptand 24 de ore ca ea sa se risipeasca. Pacea nu vine insa chiar singura, reactia fu­ri­oa­sa nu dispare in neant; noi avem sa lu­c­ram cu mania noastra in cele 24 de ore de asteptare pentru a da un ra­s­puns la o insulta. Avem nevoie sa in­te­legem ca nu trebuie sa ne inhibam ma­nia, cat mai degraba sa intelegem starea de manie. Sa intelegem ca ea se doreste un mod de a corecta per­cep­tiile altora, un mod de a ne im­po­tri­vi lipsei de iubire a celorlalti si un mod in care noi insine sfarsim prin a ne ataca si intoxica singuri. Reactia manioasa poate fi educata incetul cu incetul, poate fi inteleasa ca normala, dar – in acelasi timp – incapabila sa ga­seasca solutii pentru probleme, cat mai degraba capabila sa genereze alte pro­bleme. Sa reactionezi la o insulta dupa 24 de ore poate fi bine pentru ori­cine se iubeste pe sine atat de mult, in­c­at intelege ca nu insulta raneste, cat mania ce se naste in noi din prici­na ei.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de