Creierul dependent de mânie

Este cunoscuta povestea unui initiat, pe care tatal sau l-a chemat inainte de a muri si i-a spus: 'Fiule, ma cunosti, am fost in viata mea un aventurier, n-am strans averi, nu am ce sa-ti las. To­tusi, vreau sa ramai cu ceva de la mine, asa ca iata ce dar iti fac, nu inainte de a-mi promite ca vei face asa cum iti cer. Promite-mi ca, de cate ori te va insulta cineva il vei privi li­nistit si ii vei spune ca ii vei da ras­punsul abia peste 24 de ore'. In experientele sale ulterioare, fiul mosteni­tor al straniului sfat a sfarsit prin a spune: 'Ei, am facut asta, am re­ac­ti­o­nat dupa 24 de ore de fiecare data cand cineva m-a insultat. Am spus tu­turor ca nu pot reactiona altfel, pentru ca am facut o promisiune. Unii ma insultau, eram din cale afara de fu­rios initial, dar... dupa 24 de ore cine mai era furios'?

Un sfat pentru a-ti invinge mania poa­te fi cu mult mai pretios decat hec­tare intregi de terenuri si cu mult mai folositor decat un cont gras in ban­ca, daca socotim cat de mult rau ne face propria noastra manie. Daca in­te­legem cate pierderi avem in viata din pricina maniei, pe cate relatii frumoase am calcat doar din pricina in­ca­pacitatii de a ne controla si domoli ma­nia, cate oportunitati strivim in via­ta din cauza maniei noastre,

atunci acceptam ca un sfat bun pentru invingerea maniei face mai mult decat toate averile. Mania caracteri­zea­za creierul primitiv al omului; ea se iveste din strafundurile fiintei, este mostenire a creierului reptilian, este co­dificata in creierele noastre, asa in­cat fiecare ii poate resimti efectele si prezenta in diferite situatii de viata. In caz de insulta, cu siguranta mania creeaza o reactie, de obicei violenta, ale carei consecinte sunt pentru multi tra­gice, pentru unii distructive si pentru toata lumea autodistructive.

Mania este unul dintre 'demonii' pe care avem sa-i controlam, sa-i in­vin­gem, sa-i depasim si sa-i imblan­zim. Mania naste suferinta, incertitudine, mania inspira uratenia si raul, dar – mai presus de toate – fie ca-i ma­ni­festa sau nu, ea il intoxica pe cel care se manie. Mania da nastere hormonilor de stres care ne inunda cre­ie­rul, ceea ce face ca neuronii nostri sa fie privati de cantitatea de oxi­gen ne­cesara unei bune func­tionari. Cor­ti­zolul, un hormon ste­roid, produs de suprarenale, este toxic pentru cre­ier si, in special, pentru neronii me­mo­riei din hipocamp, care sunt in­car­cati cu receptori de cortizol, cum spu­ne Alberto Villoldo in car­tea sa, 'Ini­tiere si Iluminare'. Asa­dar, ma­nia poa­te afecta memoria, gan­direa lim­pe­de, concentrarea mentala, este pro­du­­catoare de hormoni de stres, deci o cauza a unora dintre starile de boala din mintile si din tru­purile noastre. Din pricina toxicitatii ex­traordinare a maniei, noi devenim in­capabili sa ve­dem limpede solutiile unei proble­me, asa cum devenim in­capabili sa ob­ser­vam partile bune ale lucrurilor sau ale unor situatii de via­ta. Cel mai grav este faptul ca 'putem de­veni dependenti de manie', cum spu­ne tot Villoldo, caci in creierul nos­tru se for­mea­za un soi de noduri ne­u­ronale, care ne fac dependenti de sta­rea in sine. Asta inseamna ca ris­cam sa pro­vocam mania, sa cautam cearta, in­sul­ta sau supararea, doar pentru ca aceste noduri neuronale trebuie hra­ni­te cu substantele pe care le secreta creierul manios.

Privind din aceasta perspectiva este de inteles ca, in anumite situatii, nu-ti trece mania doar numarand pa­n­a la 10, cat mai degraba asteptand 24 de ore ca ea sa se risipeasca. Pacea nu vine insa chiar singura, reactia fu­ri­oa­sa nu dispare in neant; noi avem sa lu­c­ram cu mania noastra in cele 24 de ore de asteptare pentru a da un ra­s­puns la o insulta. Avem nevoie sa in­te­legem ca nu trebuie sa ne inhibam ma­nia, cat mai degraba sa intelegem starea de manie. Sa intelegem ca ea se doreste un mod de a corecta per­cep­tiile altora, un mod de a ne im­po­tri­vi lipsei de iubire a celorlalti si un mod in care noi insine sfarsim prin a ne ataca si intoxica singuri. Reactia manioasa poate fi educata incetul cu incetul, poate fi inteleasa ca normala, dar – in acelasi timp – incapabila sa ga­seasca solutii pentru probleme, cat mai degraba capabila sa genereze alte pro­bleme. Sa reactionezi la o insulta dupa 24 de ore poate fi bine pentru ori­cine se iubeste pe sine atat de mult, in­c­at intelege ca nu insulta raneste, cat mania ce se naste in noi din prici­na ei.