Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din păcate, in proiectarea şi promovarea mult disputatei legi a creşterii punctului de pensie, nu doar acoperirea cu resurse nu este asigurată - şi n-ar fi o noutate, căci s-au mai văzut cazuri cănd, in scopuri electorale, au fost scăpate frăiele bugetare! - , dar nu se ţine cont de faptul aritmetic că 1 + 1 fac 2 şi niciodată mai mult!
Dacă din motive pe care nu le discutăm acum şi aici s-a ajuns ca in sistemul public de pensii să existe mai mulţi beneficiari decăt contribuenţi, iar, in mare, la un pensionar revine un salariat, inseamnă că pensia in medie nu poate reprezenta mai mult decăt, tot in medie, se ia din salariu in contul contribuţiilor sociale pentru pensii. Acum se ia cam 30% in raport cu salariul brut (din care 9,5% plăteşte angajatul şi 19,5% angajatorul in contul angajatului). Nu intămplător, punctul de pensie (ca raport intre pensia medie şi salariul mediu) este şi el tot in jur de 30%! Este şi logic şi corespunde şi aritmetic!
Dacă, aşa cum prevede legea cu pricina, punctul de pensie este ridicat la 45%, atunci, din două una: ori creşte la 45% impunerea salariului cu contribuţii sociale pentru pensii, ori se iau banii din altă parte decăt din bugetul de pensii! Este vorba doar de o decizie politică. Intrucăt tocmai politic o majorare de o asemenea anvergură a contribuţiilor sociale pentru pensii este exclusă, rămăne cea de-a doua alternativă, care, evident, presupune ca mai puţini bani decăt se putea anticipa să ajungă a fi alocaţi fie pentru sănătate, fie pentru infrastructură, fie pentru armată, fie pentru educaţie. Altă cale nu există! Ne opreşte faptul că 1 + 1 fac 2,
niciodată mai mult!
A lua de la bugetul de stat şi a da la bugetul de pensii - deci a acorda prioritate pensiilor faţă de educaţie, infrastructură sau mediu - este nu numai posibil, dar este şi explicabil intr-o perspectivă electorală, pensionarii reprezentănd de departe cel mai mare bazin electoral pentru oricare dintre partide. Nu este nici vreo impietate, nici vreo ruşine o asemenea opţiune, chiar dacă educaţia, infrastructura şi sănătatea vor argumenta, şi nu fără temei, că neglijarea lor cel puţin relativă inseamnă o sacrificare a viitorului, in favoarea trecutului. Caraghioasă este doar străduinţa guvernamentală de a demonstra că "nu se ia din altă parte" sau, mă rog, "nu se ia prea mult din altă parte", ci se rezolvă aproape totul in cadrul sistemului public de pensii. Ceea ce nu s-ar putea creşte la 45%, de la nici 30% in prezent!
Argumentarea guvernamentală că sporirea prevăzută a punctului de pensie va fi finanţată, in cea mai mare parte, din creşterea economică nu poate stărni decăt zămbete! Este absolut incredibil că un matematician precum este dl Vosganian poate susţine o asemenea aiureală! Creşterea economică poate finanţa o creştere a pensiilor, dar nu o creştere a punctului de pensie (adică a raportului dintre pensia medie şi salariul mediu)! Aceasta din urmă nu poate fi finanţată decăt fie dintr-o sporire a impozitării pentru pensii, fie dintr-o redirecţionare către pensii a unor fonduri destinate acum altor domenii!
Păi, să vedem ce se va intămpla practic chiar cu prevederile legii de sporire a punctului de pensie! In bugetul pe 2008, ce va fi adoptat spre sfărşitul anului 2007, va fi prevăzut că punctul de pensie (care valorează acum 392 lei) va fi ridicat la 568 lei, intrucăt, faţă de salariul mediu de acum, această sumă va reprezenta acel procentaj de 37,5% propus de lege. Potrivit majorităţii prognozelor, creşterea economică in 2008 va continua, urmănd să se situeze in jurul a 6%. Salariile ar putea insă exploda: un plus de 20%-25%! La sfărşitul anului 2008, cănd se va intocmi bugetul pe 2009, punctul de pensie de 568 lei nu va mai reprezenta insă - din cauza respectivei creşteri a salariilor - 37,5% din salariul mediu, ci doar vreo 31%-32%. Potrivit legii, ar trebui ca, in 2009, punctul de pensie să fie dus la 45%. Cei care vor intocmi bugetul pe 2009 vor avea insă de ridicat punctul de pensie nu de la 37,5% la 45%, ci de la 31% la 45%, ceea ce ii va depăşi complet.
Dacă pentru creşterile prevăzute pe 2008 există resurse, din 2009 nu vor mai fi! Chiar dacă va exista creştere economică!
