x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Crime

0
Autor: Cristina Bazavan 08 Aug 2009 - 00:00

Cunosc trei criminale. Trei femei care au ucis. Cu sânge rece sau cu teamă, singure sau în contextul anturajului. Autoarele a patru crime (una din ele având o condamnare pentru dublu omor), închise în penitenciar cu pedepse de peste 25 de ani.



Dacă le-aş fi întâlnit oriunde în altă parte, nu în curtea unui penitenciar de maximă siguranţă, aş fi putut spune că sunt fiice respectuoase, studente simpatice sau mătuşi gata să-şi bucure nepoţii cu cadouri surpriză.

Dacă le întrebi despre crimele săvârşite, îţi răspund la fel, deşi au comis fapte diferite, în perioade şi locuri diferite: "N-a fost vina mea, nu eu am făcut fapta, eu doar eram acolo, anturajul e de vină". Şi n-ai de unde să ştii dacă e scuza pe care şi-au găsit-o ca să trăiască mai bine cu conştiinţa lor, sau e varianta cu îmbunătăţiri a întâmplării ca să fie scutite de o parte din judecata celui care aşteaptă răspunsuri.

Când eşti faţă în faţă cu ele, le cauţi scuze.

Îţi spui că n-au cum să fi făcut asemenea orori, sau că - undeva acolo în sufletul lor - trebuie să fie şi ceva bun şi frumos - trebuie sa existe lucruri care să le emoţioneze. Ai multe repere cinematografice care-ţi spun asta, de la "Monstrul" lui Charlize Theron până la "Cu sânge rece" a lui Truman Capote. De la "Zodiac" până la serialul "Dexter" sau seducătoarea din "Basic Instinct". Crima şi mintea celui care ucide sunt fascinante pentru voyeurii vânători de senzaţii tari. E o linie fină între momentul de furie şi cel care te împinge la crimă, sau momentul de spaimă extremă şi ucisul ca formă de apărare, spun specialiştii.

Săptămâna asta, realitatea ne-a mai servit pe tavă un film cu crime: cei doi studenţi din Timişoara care au măcelarit un rom în căutare de servicii sexuale. În povestea lor e un foarte bun subiect de film: copii deştepţi şi educaţi, posibilitatea de a fi un cuplu, servicii sexuale antamate cu un bătrân influent, megaloman şi plin de bani, o crimă şi judecata unui neam care nu-şi plânge mortul, ci se laudă cu coşciugul de 15.000 de euro.

În spiritul educaţiei pe care filmele cu criminali ne-au făcut-o, sunt foarte curioasă ce a fost în mintea şi-n sufletul celor doi tineri în momentul în care au ucis. Tranşarea mortului în bucăţi transportabile, oricât de şocantă ar fi ea, nu mai e la fel de importantă. Crima în sine e ceea ce a declanşat ce a urmat.

Sper ca, în curând, cinematografia noastră să se inspire şi din astfel de poveşti. V-aş putea face cunoştinţă cu cele trei criminale pe care le cunosc.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de