Crin Antonescu – chibiţul lui Mircea Geoană

Mircea Geoană şi Crin Antonescu îşi tot dau întâlnire prin intermediul posturilor tv pentru a consfinţi la nivel de preşedinţi alianţa dintre PSD şi PNL. Nu ştim unde ar putea avea loc o astfel de întâlnire. Normal ar fi ca ea să se petreacă la sediul PSD, dacă nu chiar la Mircea Geoană acasă, în bucătărie, unde mănâncă femeia de serviciu.

Pentru că, judecând după hărnicia cu care Crin Antonescu se luptă pentru ca Mircea Geoană să intre în turul al doilea, alături de Traian Băsescu, desigur, uzurpatorul lui Călin Popescu Tăriceanu a devenit un simplu valet al liderului PSD. Sigur e că la întâlnire nu vor fi prezenţi Ionel Brătianu şi Ion Iliescu, mentorul PNL şi mentorul PSD. Ionel Brătianu, pentru că e mort.

Ion Iliescu, pentru că, deşi viu, chiar prea viu, ar trebui să aducă cu el cei 1.600 de morţi din decembrie 1989 şi cele câteva mii de bucureşteni stâlciţi de ciomegele minerilor.
Ar fi nevoie astfel de închirierea unei săli de proporţiile celei de la Romaero.

Dacă ar fi prezent, Ion Iliescu i-ar spune lui Mircea Geoană că în politică nu contează principiile. Contează doar Puterea. El, de exemplu, a reuşit rara performanţă de a fi multiplu preşedinte al ţării împăcând deopotrivă şi biruitorii, şi victimele tranziţiei. Biruitorilor - celor îmbogăţiţi peste noapte - le-a dat avuţia naţională. Victimelor - celor sărăciţi peste noapte - le-a dat vorbe frumoase.

Dacă ar fi prezent, Ionel Brătianu i-ar repeta lui Crin Antonescu cele spuse la un moment dat, în numele liberalilor, dar şi al tuturor politicienilor:
"Noi trebuie să constatăm cu sânge rece realităţile, pentru că acţiunea politică însemnează prevedere şi realizare."

Ce ne dezvăluie realităţile momentului dacă ar fi să le constatăm cu sânge rece?
În decembrie 2008, PNL a fost exclus de la o posibilă coaliţie de guvernare prin voinţa lui Traian Băsescu de a ridica şandramaua politică a Coaliţiei PD-L - PSD - PC.

Rămânerea în Opoziţie n-a fost uşoară pentru PNL.
PSD şi PD-L au purces de îndată la alungarea tuturor liberalilor din administraţia centrală şi locală. Asupra primarilor PNL s-au exercitat presiuni înfricoşătoare pentru a trece la PSD sau la PNL. În Parlament, vocea PNL a fost acoperită de tunetele celei mai mari majorităţi parlamentare postdecembriste.

La nivelul conducerii s-au înregistrat descumpăniri şi zguduiri. Călin Popescu Tăriceanu, cel care a adus PNL-ului gloria unei guvernări solide, în ciuda boicotului prezidenţial, a fost înlăturat printr-un puci poreclit Congres extraordinar.
Europarlamentarele au fost un eşec.

Ipostaza de partid de Opoziţie i-a oferit PNL-ului şi unele avantaje. Dezastrul guvernului PD-L - PSD - PC a dat PNL posibilitatea de a fi în atenţia opiniei publice. Toţi cei neliniştiţi de dictatura Coaliţiei PSD - PC - PD-L şi-au îndreptat privirile către PNL. Curăţat de oportunişti, PNL a devenit mai unit şi mai solid ca niciodată în postdecembrism. Crin Antonescu, înscris în cursa pentru Preşedinţie, a apărut ca singurul în stare să-l învingă pe Traian Băsescu.

Vârât până-n gât în compromisurile cerute de participarea PSD la Guvernare, Mircea Geoană părea a nu avea vreo şansă nici măcar de a intra în turul al II-lea.
A venit ruperea Coaliţiei PD-L - PSD - PC.
Pentru PNL, momentul se putea constitui într-unul de sporire a capitalului electoral al partidului şi al candidatului Crin Antonescu. Aşa-zisa Criză de guvernare era un prilej excelent pentru ca PNL să denunţe politicianismul ieftin al PSD, PC şi PD-L.
După rupere, PSD, în frunte cu Mircea Geoană, s-a năpustit asupra PD-L, partid cu care timp de 10 luni s-a pupat până la îmbăloşare reciprocă.
PSD s-a delimitat rapid de dezastrul guvernării PD-L - PSD - PC.

Ar fi fost de aşteptat ca PNL, în frunte cu Crin Antonescu, să denunţe drept făţărnicie politicianistă pretenţia PSD de a fi fost partid de Opoziţie.
Nu numai pentru că ar fi câştigat electoral, dar şi pentru că ar fi evitat un pericol:
Aşezarea PSD în Opoziţie spulberă practic ipostaza PNL de a fi singurul partid autentic de Opoziţie al anului 2009.
Aşa ar fi trebuit să procedeze PNL dacă ar fi judecat cu sânge rece realităţile.
Nu s-a întâmplat aşa.

Seduşi de cântecele de sirenă ale PSD, liderii PNL şi-au concentrat atacurile exclusiv asupra PD-L. Exact ceea ce urmăreau şmecherii din PSD, care aveau nevoie de:
1) O legitimare a lor ca partid de Opoziţie, fără nici o responsabilitate în dezastrul guvernării din 2009.
2) O înlăturare a PNL din ipostaza de singur partid autentic de Opoziţie.
3) O transformare a PNL într-un partid anexă a PSD, dispus să facă jocurile PSD.
PNL n-a ţinut cont de sfatul lui I.C. Brătianu de a aborda realităţile cu sânge rece.
De ce?
Pentru că sângele PNL e încălzit până la fierbere de făgăduielile PSD că-l va aduce la guvernare.