x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Crin ordonă mobilizarea

0
Autor: Lucian Avramescu 09 Mar 2010 - 00:00
Crin ordonă mobilizarea


Am urmărit la Sângeru, sabotat de capriciile unui cablu alergic la partidele istorice (Antena 3 a fost făcută tot timpul franjuri), congresul liberalilor. Din peticele reluărilor am cârpit surtucul de fraze şi am lipit imaginile ferfeniţite. Pot să încropesc o opinie.

Personajul cel mai important a fost, neîndoielnic, Cataramă. Faţa porcină a omului de afaceri (în sensul generos al rotunjimilor rumenite), tunsura excesiv cazonă şi privirea imobilă, înţepenită pe ordinul primit, au făcut, dintru început, notă discordantă cu forumul liberalilor.

Cataramă, al cărui program a rămas acelaşi - dizolvarea PNL în partidul prezidenţial, intrarea necondiţionată la guvernare, lustruit cizmele lui Zeus -, a primit cea mai umilitoare replică nu de la Crin Antonescu (preşedintele liberal doar l-a strivit ca pe un gândac), ci de la partid în integralitatea sa. Această ceafă groasă a politicii dâmboviţene, din specia dinozaurilor care n-au pierit la revoluţie, ci au prosperat, s-a scremut, plin de năduşeală, să fete o listă de susţinători.

Nimeni, nici plătit, nici schingiuit, n-a vrut lângă el. Nici ultimul jinduitor cu ochiul spre icrele negre din farfuria PD-L. Înfrângerea lui Cataramă, cea mai neîndurătoare din câte am văzut vreodată şi care ar fi trebuit, dacă avea caracter, să-l determine să-şi tragă un proiectil în dovleacul căpăţânii, a arătat, mai mult decât orice demers propagandistic, că PNL nu se dă argat la curtea marinarului.

Slavă Domnului, fiindcă la noi criza de caractere e mai ucigătoare chiar decât criza economică, iar politica este plină de indivizi moralmente urduroşi. Cataramă a dus, fără să vrea, la o mie de kilometri de liberali bănuiala că-s gata de pactul cu diavolul. Ejectarea lui Cataramă a dat chiar o notă de eroism PNL, uşor nemeritată, dacă ne gândim bine. Am văzut undeva o inscripţie: "Acestui ticălos, cu mulţumiri". Poate că falsul liberal ar merita un asemenea monument al recunoştinţei.

Polemica dintre Crin şi Ludovic a fost încrâncenat-savuroasă. Între ei pare a fi încăput o duşmănie ale cărei resorturi îmi scapă. Politice, de orgolii? Oricum, bine că îmbrâncindu-se n-au lunecat în noroi. Atacul lui Ludovic, cu înflăcărări studiate şi înduioşări până la proximitatea lacrimei (să vezi că plânge ca Băsescu!), era din start sortit eşecului.

Acum vreo trei săptămâni, m-am arătat nedumerit la ceea ce numeam eu atunci tâmpenia cu listele. Crin, chiar dacă n-ar veni la congres şi şi-ar anunţa candidatura printr-o carte poştală din Patagonia, şi tot va fi ales. Şi atunci? De ce-i trebuie balamuc?

Aveam eu însumi răspunsul, încă din campania prezidenţială. Comentasem sec - candidatul Crin duce "pietroiul partidului de gât". Da, aproape nimeni din PNL n-a crezut în şansa lui.
De ce să ne opintim? Tot pierde. Aşa se explică somnolenţa liberală.

E o minciună că Antonescu are doar trei sau cinci procente ale lui peste partid. Toate procentele, şi alea de peste, şi cele de sub partid, i se cuvin. Gelatinos ca o meduză, partidul şi-a lăsat orfan candidatul. Să se descurce. La urmă, eventual, îi luăm gâtul. Iată de ce acum înţeleg de ce "suavul" Crin dă milităria jos din pod şi retează şi el nişte indolenţe. Vreţi la guvernare? Atunci comanda la mine. Raniţa în spate, alinierea, mobilizare generală. Domnişoarele politice, bărbaţi sau femei, să stea acasă.

Puterea se câştigă prin vot. Dictatura nu se dărâmă, ca în '89, pe baricada de la Inter, ci printr-o revoluţie a votului, mult mai anevoioasă. Pentru a trezi oamenii, treziţi-vă voi. Am strâmbat niţel democraţia? Aşa e, dar nu puteam altfel.

Crin Antonescu a câştigat Capitala la prezidenţiale. Ce-aţi zice dacă peste doi ani va candida la primăria Bucureştilor?
Deocamdată, preşedintele liberal, reales fără emoţii, este singurul opozant redutabil al actualului regim. Sper să nu-l pună naiba să se umple de fumuri şi să se creadă şi el Dumnezeu pe pământ. Să rămână Crin Antonescu şi e destul.

P.S Minimalizarea harului oratoric e o idioţenie. Regretatul profesor de filosofia limbajului Henri Wald ne atrăgea atenţia că gândurile se formează în scăfârlie "prin cuvinte". Nu există "ştiu, dar nu mă pot exprima". Nu ştii! Bâlbâitul în vorbe e şi bâlbâit în cap. N-am înţeles băşcălia la adresa liderului liberal care "vorbeşte bine, dar nu-i bun organizator". Şi organizarea este, ca-n Biblie, la început cuvânt.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de