x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Criza de bunătate

0
Autor: Maria Timuc 27 Mar 2012 - 11:20

Exista o calitate umana fundamentala, una fara de care existenta noastra ar curge catre dezastru si rau absolut? Exista un liant al existentei, unul fara de care vietile noastre n-ar putea fi imaginate sau in absenta caruia am seca si ne-am pierde motivatia pentru existenta insasi? Ei, bine, in cartea 'Emotii vindecatoare' a lui Daniel Goleman, Dalai Lama spune ;'Da, exista o calitate umana fundamentala, exista un fundament al naturii umane; afectiunea'.

Afectiunea poate fi privita si ca o stare de bunatate interioara, din care se nasc impulsurile noastre catre cooperare, comuniune, comunicare; bunatatea ne da un impuls catre a fi impreuna cu altii si a face lucruri constructive impreuna. 'Orice domeniu – medical, religios sau stiintific – este lipsit de utilitate si chiar distructiv daca nu reuseste sa ramana in legatura cu tema umanitatii fundamentale. Eu as spune ca trebuie sa fie puse in legatura cu sentimentul uman primordial al afectiunii pentru a deveni constructive', mai spune Dalai Lama.

In viata de zi cu zi experimentam continuu sensul profund si memorabil al afectiunii exprimate, fie si printr-un zambet sau prin simpla bunavointa, precum si al absentei afectiunii, pe care o intalnim la tot pasul. Furia sau indiferenta unui doctor, supararea sau simpla respingere a unui functionar din spatele unui ghiseu, comportamentul agresiv sau rece al unei persoane de care avem nevoie la un moment dat nu sunt altceva decat expresii ale indepartarii de sentimentul primordial al afectiunii.

Nenumarate studii au aratat ca rata procesului de vindecare sau recuperare dupa o boala severa creste semnificativ doar pentru ca pacientul are incredere in medicul sau; un zambet al medicului recontextualizeaza intreaga experienta interioara a bolnavului, ceea ce stimuleaza imunitatea si sprijina procesul de vindecare. Afectiunea nu are doar un rol fundamenl in recuperarea bolnavilor, in vindecare sau in reversibilitatea unor procese distructive ale psihicului uman, ci in intreaga noastra existenta. Afacerile facute 'cu inima' lucreaza pe principiul 'castig eu, castigi si tu', nicidecum pe principiul 'tu trebuie sa peirzi daca eu castig'.

Afacerile facute cu inima, cum spune doctorul David Hawkins, devin puternice, iar cheia inimii in afacere (in familie, la locul de munca, in toate domeniile vietii de zi cu zi) este tocmai afectiunea sau grija, atentia, bunavointa si toate comportamentele bazate pe afectiune si castig reciproc.

Daca ne confruntam cu o criza economica si pare ca lucrurile din jurul nostru se deterioreaza pe zi ce trece, n-am putea presupune, oare, ca baza crizei este, de fapt, o criza de 'afectiune'? Nu trecem, de fapt, printr-o criza de bunatate? Nu este afectat atat de profund senitmentul nostru de siguranta al vietii, de bucurie, de comuniune, de speranta si de incredere in vartejul aprig al acestei crize? De vreme ce ne imaginam ca vom creste economic si vom scapa de faliment, aducandu-i pe altii in situatii de viata jalnice, nu regasim aici materializarea limpede a principiului dezumanizant, din care lipseste tocmai afectiunea?

Nu cumva trecem printr-o criza de bunatate, care nu face decat sa ne duca mai adanc in criza si sa ne dezumanizeze mai mult? Nu cumva putem gasi in inima noastra adevaratele parghii pentru iesirea din orice criza, nu cumva recuperarea bunatatii umane este conditia vindecarii, asa cum sugereaza si Dalai Lama?

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de