x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Criza de neamuri

0
Autor: Ion Cristoiu 06 Ian 2007 - 00:00
Criza de neamuri


ROMANIA CA TELENOVELA
Cu un an in urma, guvernul a primit de la Uniunea Europeana o suma colosala pentru reabilitarea drumurilor si soselelor din Romania. Ajunsesera pana la urechile inaltilor demnitari vestile despre spaimele prin care treceau, traversand Romania, soferii occidentali.

ROMANIA CA TELENOVELA

Moto: "Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea - realizator tv

Cu un an in urma, guvernul a primit de la Uniunea Europeana o suma colosala pentru reabilitarea drumurilor si soselelor din Romania. Ajunsesera pana la urechile inaltilor demnitari vestile despre spaimele prin care treceau, traversand Romania, soferii occidentali. Primind suma de la Uniunea Europeana, ministrul Transporturilor s-a pus imediat pe treaba. Pentru reabilitarea Autostrazii Bucuresti - Pitesti era nevoie de o firma de constructii. Pentru ministru, treaba nu era deloc simpla. Spre deosebire de alti colegi de guvern, ministrul era singur pe lume. Nu era casatorit. N-avea frati. Parintii ii murisera. Altii beneficiau de o adevarata comoara: nevasta, copii, socri, parinti, frati, nepoti. Cu atatea neamuri putusera infiinta zeci de firme fantoma, prin care banii sa le ajunga-n cele din urma in propriul buzunar. El insa n-avea nici macar un nepot de a saptea speta. Vreun an de zile se chinui ministrul sa-si gaseasca un neam pe numele caruia sa infiinteze o firma. Tot interesandu-se, apeland chiar si la serviciile secrete, descoperise undeva, la o stana din Fagaras, un nepot oligofren. Acesta, un flacau tomnatic, neinsurat la 40 de ani, era atat de prost, ca baciul il supraveghea si cand curata staulul. Il surprinsese intr-o dimineata ca, in loc sa duca balegarul afara, il rasturna in iesle dupa ce, in prealabil, luase cu lopata fanul si-l aruncase pe jos. Gasit de un echipaj al Politiei, care coborase dintr-un elicopter plecat oficial pentru urmarirea unui violator in serie, in realitate cu misiunea de a da peste nepotul natang, neamul ministrului se trezi proprietarul unei firme care se ocupa de ingrijirea unei portiuni din Soseaua Bucuresti - Constanta. Potrivit proiectului, firma trebuia sa asigure ca nisipul de pe carosabil sa fie curatat in fiecare noapte. Pentru asta, Uniunea Europeana ne daduse peste cincizeci de milioane de dolari. Firma nepotului incasase acesti bani fara sa faca nimic. Nu de alta, dar in portiunea respectiva nisipul era spulberat noapte de noapte de vantul Baraganului.

Banii pentru reabilitarea Autostrazii Bucuresti - Pitesti atingeau o cifra colosala: 100 de milioane de dolari. Nopti intregi ministrul nu dormise de ciuda ca n-a avut parte de neamurile carora altii le prisoseau. Ii trecura prin cap zeci de idei. Ca, de exemplu, sa se insoare in cateva zile si sa faca un copil. Cu insuratul nu era prea mare problema, amatoare se gaseau din plin. Mai dificil era cu copilul! Oricat s-ar fi straduit, mai devreme de noua luni n-avea cum sa faca rost de un urmas pe numele caruia sa inscrie firma. Pana atunci pica guvernul. Ii trecuse prin cap sa imprumute un neam de la un coleg de partid. Treaba zadarnica. Nici unul nu avea disponibil de neamuri. Ultimul la care apelase, ministrul Comertului, ii raspunsese c-a venit prea tarziu. Daca ma intrebai ieri te ajutam cu draga inima. Mai aveam un cumnat liber. Azi-dimineata insa a infiintat o fundatie pentru apararea viteilor fata de agresiunea omului. Consiliul Europei ne-a oferit zece milioane de dolari pentru a ne inscrie in Programul: Salvati laptele viteilor! Respectivul organism a conchis ca-n Europa si in lume laptele pe care-l mulge omul e un drept inalienabil al vitelului. Acest lapte - se spune intr-o Rezolutie adoptata in unanimitate de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei - apartine de drept vitelului. Omul insa, profitand de forta sa, ii ia bietei necuvantatoare o parte din lapte pentru a-l folosi in interes propriu. Pe parcursul dezbaterilor s-au ridicat obiectii privind justetea unei asemenea afirmatii. Nu stim - a declarat de la tribuna reprezentantul Frantei, tara cu multi fermieri - daca nu cumva sunt vaci posesoare de mai mult lapte decat are nevoie vitelul. In acest caz ajungem in situatia de a crea o nedreptate, incercand sa suprimam alta. De unde sa stie proprietarul de cat lapte are nevoie vitelul? Apoi nu trebuie sa excludem situatiile in care vitelul e de acord sa imparta laptele cu proprietarul. Sa nu uitam - a continuat distinsul vorbitor - ca, dupa un timp, intre om si vitel se creeaza o legatura sentimentala.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de