Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Publicarea de Institutul Naţional de Statistică a datelor privind rezultatele economice pe trimestrul al doilea şi implicit pe jumătate de an au stârnit, culmea!, reacţii diverse.
Diverse pentru că, pe lângă cei cu mintea la cap sau cărora măcar le-a venit mintea la cap, care au subliniat amploarea şi profunzimea crizei, consemnându-se la cei din urmă chiar şi recunoaşteri că nu se aşteptau la asemenea căderi, cel puţin prin comparaţie cu susţinerile lor anterioare, au existat însă nu puţini care se încăpăţânează să aiureze în continuare, insistând, chiar şi în condiţiile alunecării economice dezastruoase, pe poveşti care fac deservicii imense economiei, dar pe care politicienii sunt gata să le asculte cu plăcere.
Un campion în acest sens este dl Ghizdeanu, preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză, responsabil de balivernele pe care se străduia să le toarne, chipurile pe bază de cifre, Guvernului liberal anterior în perioada creşterii economice. Printre aceste baliverne: caracterul benefic, şi nu nociv al deficitului extern disproporţionat, rolul aşa-numitelor "importuri de dezvoltare", care ar fi explicat deficitul, durabilitatea creşterii economice din România, factorii care ar ajuta ţara noastră să resimtă mai slab criza internaţională şi chiar să iasă din aceasta înaintea altor ţări!
Poate, în concepţia dlui Ghizdeanu, şi delirul îndatorării externe pentru a se plăti salarii şi pensii o fi vreun factor pozitiv, şi nu de dezastru pe termen lung în economie?!
Acum însă, până una-alta, dl Ghizdeanu - dar, spre nenorocirea ţării, nu este singurul - a inventat o altă bazaconie prin care să forţeze statisticile, pe care, oricât le-ai coafa, tot arată până la urmă realităţile. Dl Ghizdeanu a renunţat să mai raporteze rezultatele economice din 2009 la rezultatele economice din perioadele corespunzătoare ale anului 2008 (trimestrul I la trimestrul I, trimestrul II la trimestrul II). Domnia-sa a încetat să mai compare iarna cu iarna şi vara cu vara, începând să compare vara cu iarna, pentru că îi iese domniei-sale mai bine!
Căderea PIB-ului în trim. II 2009, care constituie -8,8% faţă de trim. II 2008, ar fi, potrivit domniei-sale, un rezultat pozitiv, pentru că ar reprezenta o scădere mai mică prin comparaţie cu trim. I 2009 decât cea care s-a produs în trim. I 2009 faţă de trim. IV 2008. Hai că-i tare!
De unde şi ameţelile că s-ar identifica traiectoria în "V" a crizei, despre care s-a tot vorbit! Mai că s-ar fi trecut deja de punctul minim şi economia ar fi luat-o în sus prin faptul că scade mai puţin! Cu alte cuvinte, ieşirea din recesiune nu s-ar mai consemna prin creşteri peste zero ale activităţii economice, ci prin scăderi mai mici. Păi, potrivit acestei abordări, România are perspective frumoase: poate scădea economic în continuare, totul este să o facă într-o proporţie mai mică din vară în iarnă şi din iarnă în vară!
În loc să se privească în ochi realitatea şi să se vadă ce se mai poate face eventual - deşi totul este acum la dispoziţia capitalului străin, care este stăpânul şi deci decidentul în economia din România -, se umblă după cai verzi pe pereţi! Deşi nu interpretate forţat, aşa cum s-a arătat, evoluţiile în "V", în "U" sau în "W" ale unei crize sunt valabile, dar pentru economii care prin conţinut se supun unor comportamente ce pot fi formalizate matematic şi eventual simulate. Din păcate, nu este cazul României!
Cu greu s-ar putea numi economie castelul de nisip fără economie reală, cu consum fără producţie, cu importuri fără exporturi, cu hipermarketuri fără fabrici şi cu maşini fără şosele! Care, nu întâmplător, a fost dărâmat în câteva luni la simple valuri internaţionale, tocmai prin lipsa de conţinut şi echilibru! Creşterea economică din anii 2005-2008 nu a izvorât organic din economie şi a fost o simplă inserţie de consum din import, alimentat prin credit extern.
Această creştere economică a dispărut aşa cum a venit, brusc şi violent, de îndată ce a dispărut ceea ce o alimentase: finanţarea externă. A fost o gogoaşă! Pe care economia, atât cât mai există, o rejectează!
Este la îndemâna oricui mai delirează să constate că exact ceea ce a constituit o mai proeminentă parte din gogoaşă s-a dezumflat şi mai tare: imobiliarul, vânzările de maşini, vânzările de electrocasnice, importurile în sine! Scăderile de 40%-50%-60% în şase luni de la creşteri de 40%-50%-60% în aceste sectoare nu sunt "normale" şi nu pot fi din cauza crizei, ci din cauza aberaţiilor de dinaintea crizei.
Criza din România nu e nici în "V", nici în "U", nici în "W", este în "G", de la gogoaşă. Până când tot ceea ce a fost mai aberant în gogoaşa creşterii economice 2005-2008 nu va fi eliminat, economia, atât cât mai există aceasta şi indiferent cui îi mai aparţine, nu poate trece pe creştere! Totul este să nu o luăm din nou ca în sordida perioadă 2005-2008!
