Cronica pariorilor bate fotbalul

Gemenele fotbalului au rămas în clasament pe cârca diferenţei de un singur punct, diferenţă subţiată sensibil după răvăşeala din meciul direct. Starea de gard în gard nu le aşază însă pe megieşe în vreun peisaj păşunist, nu generează de nici un fel trăirile vreunei vecinătăţi idilice.

Dimpotrivă! Steaua şi Dinamo se simt colţ în colţ şi au dat-o într-o mârâială de toată fala. Se bagă în seamă într-un mare fel. De parcă alţi colocatari ai clasamentului nici n-ar mai exista. Nici la stânga şi nici la dreapta, nici în sus şi nici în jos. Borcea şi Becali par a fi făcuţi să încapă doi într-o minte, parcă-s croiţi să fie colegi de bancă, pentru ca imediata apropiere să favorizeze cotonogeala fără prea mare risipă de efort.

Borcea, înaintea meciului din "Groapă", a lansat pe piaţă povestea tentativei de corupere a nefericitului Adrian Cristea. Omul ales să-l combine pe dinamovist trebuia să fie neapărat un machidon şi, mai ales, să-l cheme Mita. Pentru ca numele să aibă sonoritate sugestivă, pentru ca apartenenţa la ţânţărime a şpionului să facă trimitere directă la Gigi Becali, ca iniţiator al manevrei. Nu este exclus ca Borcea să fi fost inspirat în lucrarea sa de vreun zvon care chiar a circulat pe piaţă.

Dar, mai departe, a gândit regia după posibilităţile din dotare şi, în consecinţă, a cam dat în gropi. Lăturile scandalului nu l-au stropit nici din greşeală pe Gigi Becali. S-au revărsat însă din belşug în poala dinamoviştilor şi au creat un deranj intern de toată jena.

Gigi Becali a parazitat leneş pe croiala borcistă. A vorbit doar în replică, fără să gândească prea mult şi poate că tocmai de aceea nici n-a greşit atât de tare precum Borcea.

Steaua câştigase greu meciul cu Oţelul Galaţi. Apoi a pierdut meciul cu Dinamo. Din întâmplare, echipa care şi-a vândut scump pielea în Ghencea (Oţelul) şi echipa care l-a învins (Dinamo) urmau să se întâlnească imediat, în meci direct. Atunci, Gigi Becali a aruncat pe piaţă scenariul unui blat. A sugerat că Oţelul se va preda în faţa dinamoviştilor de bunăvoie şi pe interes. Meciul Oţelul - Dinamo s-a jucat şi a avut poveste mai mult decât interesantă. A consumat dramatism în cantităţi apreciabile şi s-a încheiat, ca în pronosticul lui Becali, cu victoria dinamoviştilor.

Patronul Stelei nu s-a mai grăbit să-şi adjudece dreptul de proprietate intelectuală asupra pronosticului corect. Pariorii, în schimb, pariorii aceia care le ştiu pe toate, au dezvoltat fabulos insinuarea becalistă, au rostogolit cu hărnicie bolovanul. Nu mă pricep la pariuri. Nu mă pricep nici să citez ca lumea din clasicii genului. Am auzit însă de nişte cote fabuloase oferite de casele de pariuri. De o cotă mare pentru un eventual gol înscris din penalty, de o cotă şi mai mare pentru al doilea gol înscris tot din penalty şi de o cotă de senzaţie pentru o eventuală eliminare.

Greu să mizezi pe o astfel de suită chiar dacă recompensa era mai mult decât generoasă. La un asemenea angajament se bagă doar deţinătorii de ponturi. Tot specialiştii jocurilor de culise mai spuneau că banii oferiţi în mod direct pentru un blat reprezintă doar un biet mizilic faţă de molozul cash de care au parte beneficiarii regiilor oculte din pariuri. De-ar fi aşa însă, tot s-ar mai salva într-un fel şi fotbalul nostru. Dacă nu este el în sine spectaculos, ar avea meritul de a crea spectacol, chiar şi penal, la casele de pariuri.