x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cruza, craza, creza

0
Autor: Lucian Mandruta 01 Noi 2008 - 00:00

N-o nimerim cu criza asta. Zici că nici nu există cuvântul în româneşte. Nu poţi s-o apuci de nicăieri: criza noastră se petrece ca amorul la bunici: pe întuneric, după ce sufli în lu­mânare. Scăderea în octombrie pe retailul de electronice şi electrocasnice e, conform legendei, de 30%. Nu poţi să te baţi cu legenda, aşa că toată lumea trage cu urechea la ea şi ia măsuri în consecinţă.



Taie bugete, trage obloane. Poate că scăderea veritabilă e 5%, adică nu atât de rău: însă cine să-ţi spună? Tradiţia companiilor noastre cere să se dea mai întâi cifrele frumoase, iar când cifrele devin urâte, să se dea cu parfum, vorbe, dantelărie. Onestitatea e exclusă.

Industria auto e un exemplu bun şi urmat de aproape nimeni: ştii câte maşini s-au vândut luna trecută, însă n-ai idee câte ouă. Sau câte costume de haine, pălării sau pantofi. Teoretic, comisia de statistică ne poate lumina aici, însă reflectoarele ei nu bat mai departe de sinceritatea comercianţilor în a-şi ţine afacerile la vedere. Judecând după greutatea de a obţine o făcătură la magazinele mai răsărite de ţoale cunoscute din România, aş zice că şansele de a găsi date corecte sunt destul de mici.

Mai departe: nu e nici un chip să afli date de trafic auto, să zicem. Câte maşini trec prin Bucureşti în fiecare zi poate fi un indicator bun al mersului PIB-ului local – dar cum să pui pe hârtie sentimentul că parcă sunt mai puţine basculante luna asta? N-ai cum, nu există nici o instituţie care să se ocupe cu asemenea prostii.

Investiţiile străine: cum ştii când se pregătesc să scadă? Păi te uiţi la bursă, şi afli, nu? Ei, nu chiar: cel mai bine ar fi să ştim câţi străini au tras la hotelurile de cinci stele în oc­tom­brie, în Bucureşti, Timişoara, Cluj şi Iaşi. Aşa am putea apro­xima numărul de contracte de la anul. Dar ce să vezi: nu-ţi spune nimeni: hotelurile mari nu sunt obligate să raporteze, ca-n America, gradul de ocupare. Când îl aveţi, pe timp de va­ră, luaţi-l cu un grăunte mare de sare: e mai degrabă o miş­care de marketing, să vă obişnuiască de miercuri cu pre­ţul camerei de la mare de sâmbătă. Dar cel mai rău e la imobili­are. Cel puţin o dată pe săptămână citeşti pe câte unul care spune că preţurile vor rămâne la fel sau vor scădea în anul care vine. N-ai să vezi nici un dezvoltator să cheme presa şi să spună onest: nene, n-am mai vândut nimic de nu ştiu când. Ete aici, totul e la juma de preţ! Mă rog, merge şi 40% discount. De fapt, toată lumea speră că PR-ul va trece criza. De la distanţă însă, aşa cum se vede de aici, toate par în stare de deces. Ca să trecem de criză trebuie să în­ce­pem să vorbim onest de ea şi de efectele ei. Începe cineva?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de