x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cruza, craza, creza

Cruza, craza, creza

de Lucian Mandruta    |    01 Noi 2008   •   00:00

N-o nimerim cu criza asta. Zici că nici nu există cuvântul în româneşte. Nu poţi s-o apuci de nicăieri: criza noastră se petrece ca amorul la bunici: pe întuneric, după ce sufli în lu­mânare. Scăderea în octombrie pe retailul de electronice şi electrocasnice e, conform legendei, de 30%. Nu poţi să te baţi cu legenda, aşa că toată lumea trage cu urechea la ea şi ia măsuri în consecinţă.



Taie bugete, trage obloane. Poate că scăderea veritabilă e 5%, adică nu atât de rău: însă cine să-ţi spună? Tradiţia companiilor noastre cere să se dea mai întâi cifrele frumoase, iar când cifrele devin urâte, să se dea cu parfum, vorbe, dantelărie. Onestitatea e exclusă.

Industria auto e un exemplu bun şi urmat de aproape nimeni: ştii câte maşini s-au vândut luna trecută, însă n-ai idee câte ouă. Sau câte costume de haine, pălării sau pantofi. Teoretic, comisia de statistică ne poate lumina aici, însă reflectoarele ei nu bat mai departe de sinceritatea comercianţilor în a-şi ţine afacerile la vedere. Judecând după greutatea de a obţine o făcătură la magazinele mai răsărite de ţoale cunoscute din România, aş zice că şansele de a găsi date corecte sunt destul de mici.

Mai departe: nu e nici un chip să afli date de trafic auto, să zicem. Câte maşini trec prin Bucureşti în fiecare zi poate fi un indicator bun al mersului PIB-ului local – dar cum să pui pe hârtie sentimentul că parcă sunt mai puţine basculante luna asta? N-ai cum, nu există nici o instituţie care să se ocupe cu asemenea prostii.

Investiţiile străine: cum ştii când se pregătesc să scadă? Păi te uiţi la bursă, şi afli, nu? Ei, nu chiar: cel mai bine ar fi să ştim câţi străini au tras la hotelurile de cinci stele în oc­tom­brie, în Bucureşti, Timişoara, Cluj şi Iaşi. Aşa am putea apro­xima numărul de contracte de la anul. Dar ce să vezi: nu-ţi spune nimeni: hotelurile mari nu sunt obligate să raporteze, ca-n America, gradul de ocupare. Când îl aveţi, pe timp de va­ră, luaţi-l cu un grăunte mare de sare: e mai degrabă o miş­care de marketing, să vă obişnuiască de miercuri cu pre­ţul camerei de la mare de sâmbătă. Dar cel mai rău e la imobili­are. Cel puţin o dată pe săptămână citeşti pe câte unul care spune că preţurile vor rămâne la fel sau vor scădea în anul care vine. N-ai să vezi nici un dezvoltator să cheme presa şi să spună onest: nene, n-am mai vândut nimic de nu ştiu când. Ete aici, totul e la juma de preţ! Mă rog, merge şi 40% discount. De fapt, toată lumea speră că PR-ul va trece criza. De la distanţă însă, aşa cum se vede de aici, toate par în stare de deces. Ca să trecem de criză trebuie să în­ce­pem să vorbim onest de ea şi de efectele ei. Începe cineva?

×
Subiecte în articol: editorial