x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cu al nostru Franks în frunte vom avea victorii multe!

0
20 Feb 2012 - 21:00

Daca noul guvern pastreaza programul FMI si-l mentine in functia de adevarat prim-ministru pe dl Jeffrey Franks nu se poate, realist vorbind, sa ne asteptam la vreo schimbare pe fond in economia din Romania si in soarta acesteia in Europa.

Din punct de vedere economic, Romania a ajuns intr-o situatie atat de nefericita incat n-ar putea-o scoate din aceasta decat eventual un eco­nomist cu abilitati de conceptie, dar si manageriale, care sa imagineze o com­binatie de corectii fine, si bine­inteles caruia sa i se dea mana libera. Din pacate, dl Mihai Razvan Ungureanu nu este economist, este dependent politic de niste partide care nu prea inteleg ceva profund din punct de vedere economic si, in plus, nici nu vrea, oricat de transant doreste sa apara, sa-l detroneze realmente din fruntea guvernului pe dl Franks.

O reala schimbare trebuie sa inceapa cu un un diagnostic autentic al economiei. Daca nu se recunoaste fara echivoc ca Romania a ajuns, din pacate, o anexa de tip bananier a Vestului Europei – care este cauza ultima a nefericirilor economice din Romania –, orice masura ar fi administrata nu ar duce nicaieri, caci diagnozele gresite nu pot antrena decat terapii gresite.

Exista cateva delimitari preliminare obligatorii de programele FMI si de actualele abordari ale BNR.

1. Liberalizarea ceruta a pietelor de energie trebuie exclusa in momentul de fata. Si nu in principal din cauza faptului ca, asa cum au evidentiat si consultantii straini angajati sa se exprime in problema, veniturile actuale ale consumatorilor romani nu permit sau ar permite eventual dupa 2020, ci pentru ca nu exista conditiile obiective pentru li­beralizare. Pe piata energiei electrice, se afla un singur producator (statul), iar energiile hidro si termo, complementare in acoperirea consumului, nu pot, din motive naturale si tehnologice, sa fie niciodata in concuremta! Pe piata gazelor, exista doar doua surse de aprovizionare, conditii in care liberalizarea n-ar insemna decat alinierea preturilor interne la preturile gazelor rusesti din import, stabilite la Moscova. Liberalizarea ar urma deci sa se concretizeze in incasarea rentei dife­rentiale a exploatarii gazelor interne de catre companiile straine din exploatare (OMV) si distributie (Gaz de France si E.ON).

2. Oprirea imediata a priva­tizarilor. Se dovedeste clar ca presiunile FMI si Comisiei de la Bruxelles pentru privatizarea a ceea ce a mai ramas in mana statului nu are drept obiectiv o eficientizare economica pentru ca nu este indreptata spre acele companii de stat ne­rentabile, ci scopul este preluarea de catre capitalul strain a acelor companii care sunt deja rentabile si in administrarea considerata proasta a statului. In plus, multe din companii­le in discutie sunt din sectoare mo­no­poliste, instrainarea lor avand a transforma monopoluri ale statului in monopoluri private, mult mai daunatoare economiei si consumatorilor.

3. Fara a refuza cumva tintele de deficit si alte obiective de disciplina financiara din programele FMI, trebuie abandonata insa schema FMI-BNR prin care povara ajustarilor a fost aruncata asupra celor 90% care erau responsabili doar in proportie de 10% de situatie nesustenabila creata, pentru a-i proteja pe cei 10% care erau vinovati in proportie de 90% de situatia respectiva ce a reclamat ajustarile. Formula sustinerii bancilor punand sa plateasca ne­voiasii trebuie repudiata! Ca si abordarea de a pune ajustarea numai in carca politicii fiscal-bugetare, scotand din ecuatie ajustarile pe seama politicilor valutara (curs) si monetara (preturi), adica nefolosind avantajele imense pe care le au in momentul de fata tocmai tarile neparticipante la euro. Mentinerea artificiala a cursului de schimb intr-o economie afectata de criza este in cazul Romaniei responsabila intr-o masura considerabila de caderea economiei, caci tinerea inchisa a acestei supape a obligat economia la implozie. Asa-zisa stabilitate de care vorbeste BNR – si, prin mi­metism, si altii care nu prea inteleg lucrurile – este de fapt o asfixie economica extrem de contraproductiva si fara de speranta pentru o schimbare reala a situatiei.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de