Cu cine ar fi să semăn

Seman, tot mai des, cu altcineva.
Si macar de as sti ce fel de oa­meni au fost cei cu care seman si ce s-a ales din barbatii despre care mi se spune ca as fi leit ei. E ca si cum dintr-un singur individ m-as fi clonat in zeci de exemplare identice, fara sa realizez asta, iar acum lumea incepe sa-si dea seama de situatie.

Seman cand cu varul mort al unui domn, care observa ase­ma­na­rea in timp ce asteapta lumina ver­de la o trecere pentru pietoni, cand cu un fost coleg de serviciu al unui inginer care face taximetrie, cand cu profesorul de fizica din li­ceu al unei doamne dintr-un bloc ve­cin. Doamna tinea de mult sa-mi spuna cat de tare seman cu fostul sau profesor de fizica, dar a ezitat din cauza diferentei de varsta. Ca sa fiu acela, ar fi trebuit sa am 90 de ani.

Orice as zice, cand sunt oprit pe strada, ca sa fiu intrebat daca nu-s cumva cutare, care a fost contabil-sef in 1974 la Avicola Dar­ma­nesti ori alt cutare, adica nepotul popii din Sercaia, dezamagesc oa­menii. Ce sa-i fi spus persoanei care gasea ca seman cu varul sau mort, ca eu sunt mortul?

Ce-i ciudat e ca n-am semanat din­totdeauna cu altii, ci doar de la o vreme, de cand am devenit mai sigur pe identitatea mea interi­oa­ra. E posibil ca oamenii sa re­mar­ce aceasta asemanare in ga­sirea de mine la maturitate si s-o confunde cu una exterioara. Tembelii de pretutindeni seamana intre ei. Ii aduna intr-o unica infatisare scurtimea mintii. Personalitatile seamana si ele in comportament. Uite-l pe cutare – observa un coleg din presa pasionat de psihologie – ce mers de lord are! Lorzii, carevasazica, seamana la mers. Nu-s putini taranii cu deprinderi de domni si unii orasenii cu maniere de grajdari.

Despre marii nostri domni din perioada interbelica mi-am format o parere conform cu ce au lasat ei mostenire spirituala. Ii vad cu ochii mintii si ma simt indemnat uneori sa-i compar cu domnii zilei de azi. Nu le seamana nici unul dintre contemporanii din 2011. De fapt, nici unul dintre cei care fac un timp valuri in politica ori in treburile societatii. Ne tot intoarcem mereu la Ceausescu, fiindca la altul de dupa Ceausescu, avand o biografie sociala la fel de coerenta, nu avem cum ne intoarce.

Nu-i destul ca seman cu unul si cu altul. As vrea sa-i seman unui contemporan de mare calitate. Exista destui, dar nu au devenit modele. Le iau fata derbedeii, slugarnicii, lacomii, gaunosii. Sunt convins ca Romania are o productie remarcabila de minti luminate si de constiinte creatoare, numai ca nu e vremea lor.

Poate ca e mai bine asa, fiind­ca, de indata ce ar deveni cu­nos­cuti, i-ar umple de nimicnicie si de nonsens vedetele momentului, atat cele din viata "mondena", cat si cele din epopeile penale.