Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mă număr printre cei care la ultimele alegeri prezidenţiale am votat pentru actualul şef al statului. Dintr-un motiv serios. Mi-a displăcut profund aroganţa contracandidatului său. Atât cea afişată constant la televizor, ca premier călare pe situaţie. Dar şi ca lider insensibil la priorităţile celor care purtau uniforma militară. Nu pentru paradă, la trecerea pe sub Arcul de Triumf. Ci ţinuta prăfuită, din teatrele de operaţii. Locuri prin care ultimul şef de guvern, de provenienţă social-democrată, a trecut pentru a vizita trupele române, dislocate în diferite baze aliate. Periplul său a început cu un popas pe aeroportul din capitala Kuweitului. Acolo, Adrian Năstase a fost aşteptat de ministrul român al Apărării. Care i-a şi prezentat militarii aliniaţi în faţa scării avionului, în frunte cu şeful Statului Major General. Soare, zâmbete, strângeri de mână, schimburi de cuvinte. La un moment dat, premierul s-a oprit în faţa aghiotantului ministrului, cu care a şi avut un schimb de cuvinte. A fost clipa când alţi ofiţeri, aflaţi acolo de luni bune în misiune, au simţit un gust amar. Ei nu beneficiaseră decât de o simplă privire. Şi aceea în fugă, ca pentru nişte fiinţe insignifiante, prezente ocazional acolo. Nu oameni cu dor de casă, cu frământări şi întrebări, cu dificultăţi pe care, din decenţă, nu le-au destăinuit celor veniţi să îi vadă în acţiune. Unul dintre ei şi-a amintit de acea zi, cu năduf, chiar în dimineaţa când presa de la Bucureşti comenta pe prima pagină declaraţia curajoasă a generalului Mihail Popescu, care cerea bani pentru armată, în condiţiile unui buget de supravieţuire pentru apărarea naţională. Ce reacţie a avut premierul? L-a chemat la Palatul Victoria pe rebel. Tare l-ar fi tentat să îl treacă în rezervă! De ce nu a făcut-o? Afirmaţia şefului Statului Major General nu numai că era adevărată, dar exprima şi starea de spirit a profesioniştilor militari. Cea de revoltă! Greu stăpânită. Rolul lor era minimalizat de premier, care tolera vizibilii bugetari de lux. Aşa că voturile lor s-au dus masiv pentru cel care acum ocupă principalul post la Cotroceni.
Primii ani ai mandatului preşedintelui Băsescu păreau promiţători pentru armată. Absolvise Academia Navală. Introdusese principiul rotaţiei şefilor categoriilor de forţe armate în fruntea Statului Major General. A fost primul şef de stat român care a îmbrăcat uniforma pentru deşert - gest care a plăcut militarilor - şi întâiul preşedinte al României care s-a deplasat, curajos, la trupele care acţionau departe de casă, alături de aliaţi, fie împotriva talibanilor, fie contra insurgenţilor irakieni. Spontan, vesel, curios să ştie situaţia reală, netimorat de prezenţa presei, Traian Băsescu era privit cu simpatie. Şi o naivă speranţă. Pentru că una este să constaţi o stare de fapt. Deplorabilă. Şi să iei măsuri. Altceva este să faci declaraţii aparent favorabile armatei, dar în practică să nu mişti un deget pentru a finanţa apărarea naţională!
Un general de bună credinţă mărturisea că, în urmă cu doi ani, a participat la o şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Fusese chemat acolo, împreună cu alţi colegi, pentru a raporta programele de modernizare, care justificau mărirea bugetului apărării. Atunci a asistat la atenţionarea, de către comandantul constituţional al armatei, respectiv şeful statului, a ministrului de Finanţe. De o manieră energică, preşedintele i-a cerut să găsească banii corespunzători procentului pe care România, ca ţară membră a NATO, s-a angajat la Bruxelles că îl va asigura anual pentru organismul nostru militar. Generalilor le-a plăcut atitudinea şefului CSAT. Mai ales că survenea într-un moment când plecase ministrul liberal Teodor Atanasiu şi venise experimentatul Sorin Frunzăverde, din partea partidului prezidenţial. Dar minunea visată cu ochii deschişi de generali nu s-a produs...
Cu cine vor vota militarii? Actuala coaliţie de guvernare a probat indiferenţa faţă de nevoile armatei. Miniştrii liberali ai Apărării cum au venit, aşa au şi plecat. Fără o realizare memorabilă. Iată de ce acum cvasitotalitatea purtătorilor tăcuţi de uniforme militare aşteaptă o soluţie chirurgicală. Care poate fi a lui Sorin Oprescu.
