Cu-ncetinitorul

Cu-ncetinitorul erau toate. Si asteptarile, si implinirile, si iluziile, si chinul. Si cozile la paine, la lapte, la oase. Cartile se distilau incet in laboratoarele propagandei. Treceau milenii parca pana sa vezi in librarii revolta bine camuflata a vreunui scriitor. Ne legana pe picioare istoria tembela. Iesita din timp, istoria functiona ca o masina veche, parte a colectiei unui deraiat mintal. Nici nu mai raspundea decat comenzilor propriilor anomalii. Pana plecai din tara, pana sa tii in mana pasaportul tau treceau trei vieti. Copiii, chiar din dragoste facuti, veneau pe lume in vreo 13 luni. Locuiam intr-o tumoare vesela. Traiam cu totii intr-un videoclip grotesc. Vorbeam aiurea limbi necunoscute, mimam rostirea, faceam playback-ul vietii noastre. Si respiram greoi, gandirea noastra semana cu conopida, eram aproape ireali. Se spunea ca suntem vegetali. Asa era. Si vegetalul are gandirea lui in fiecare anotimp, are pachetul lui de legi, de norme. Are o Constitutie. Are balansul lui dumnezeiesc. Si freamat si multa limpezime. Tacerea lui e-adanca, fosnitoare, e lucrativa. Pana la urma, covarseste totul. Te prinde-n plase trainice din care n-ai sa poti scapa vreodata. Te prinde, asa, cu-ncetinitorul.