Cu privatizarile, ca la adoptii

In urma cu cativa ani s-a intamplat sa aflu chiar de la cel in cauza de o interesanta experienta de tip latin getbeget.

In calitatea detinuta, consulul italian la Bucuresti primea zilnic telefoane de la oficiali din capitala romana - de la Interne, Externe, Justitie, Politie si altele - pentru a fi cat mai intransigent in acordarea de vize romanilor, caci acestia se faceau vinovati de toate pacatele din lume. Asta insa pana la ora 14:00, cand se incheia oficial ziua de lucru. Dupa acea ora, absolut aceiasi oficiali il cautau la telefon spre a avea amabilitatea de a face o exceptie sau alta, caci, stiti asa e viata!, un doctor din Brescia sau chiar primarul dintr-o localitate de pe malul Lacului Como aveau nevoie de vreo bona sau de vreun baiat bun la toate.

Aceasta poveste adevarata mi-a fost readusa in minte de recentul scandal al adoptiilor de copii. Indiferent ce forte se infrunta in problema cu pricina si cate si mai cate se mai spun in legatura cu aceasta, lucrurile stau cam la fel. Cererea Uniunii Europene de a se stopa adoptiile de copii din Romania pana la o reglementare corespunzatoare a problemei a avut desigur teme in dezordinea din domeniu, la adapostul careia se putea face trafic de copii cu acte in regula. Dar, tot asa prin spate, s-au cerut apoi, dinspre aceeasi parte a lumii, si exceptii. Si inca de la ce nivel! Si, slava Domnului, cand e vorba de exceptii, autoritatile romane sunt primele! Mai ales ca nu puteau sa nu fie sensibile la cereri venind de la "il fratello romano". Nemaipunand la socoteala ca "the Big brother" de peste ocean soma pur si simplu Romania sa reia adoptiile, in ciuda Uniunii Europene. S-a suparat insa "sister" Nicholson si ne-a pus la zid! Pe noi, caci doar nu era sa-l puna pe Fra Berlusconi!

Si ca sa nu fie vreun dubiu in legatura cu ceea ce se afla de fapt in disputa, Comisia Uniunii Europene a deschis investigatii in legatura cu un contract atribuit firmei americane Bechtel pentru construirea autostrazii Brasov - Bors, e drept, destul de maricel, de vreo 2,5 miliarde dolari!

Doamne pazeste, de a incerca sa scoatem basma curata autoritatile de la Bucuresti, dar realitatile sunt asa cum sunt! Nimeni nu prea este, in aceasta problema care, evident, nu se dovedeste a fi doar una a adoptiilor de copii, usa de biserica! Dar chiar si cu referire numai la adoptii, nu se poate trece peste saracia grava din Romania. Nu doar copiii institutionalizati constituie problema in Romania, ci masa de copii neinstitutionalizati care, vai, in atatea cazuri, cu sutele de mii, daca nu chiar cu milioanele, nu se pot bucura, la ei acasa, nici macar de atat cat cei de care statul este obligat sa aiba grija.

Si sa nu credeti insa, oameni buni (vorba lui Tuca!), cum ca in materie de privatizari lucrurile ar sta altfel. Cand auziti de cerinta, exprimata de FMI, Banca Mondiala sau Uniunea Europeana, privind "accelerarea" sau "urgentarea " privatizarii, sa stiti ca cei care folosesc formula nici nu se gandesc la ansamblul procesului, ci vizeaza tinte precise: BCR, Petrom si utilitatile energetice! Si astfel, in timp ce, intre diferite presiuni extreme, trebuie sa faca politica sau echilibristica, si oricum nu economie, in ce priveste privatizarea acestora, autoritatile romane - indiferent care ar fi - capata de fapt mana libera in ce priveste restul privatizarilor, dand iama in banul public, prin stergeri de datorii si vanzari subevaluate la adapostul nevoii, chipurile, de a se conforma "urgentarii" privatizarii!