Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un număr important de titluri apărute în anul Centenarului formează o veritabilă bibliotecă menită să dea suport documentat analizei perioadei istorice apreciate la unison drept cea mai rodnică pentru statalitatea României. Un veac de sinceritate, lucrarea recent lansată de un grup de cercetători (coordonator Liviu Voinea) din Banca Națională asigură în premieră o bază de date solidă spre o dezbaterea lucidă, absolut necesară, despovărată de abordările partizane - cea privind evaluarea modelelor economice prin care a trecut România în ultima sută de ani. Autorii, profesioniști cu statut academic consolidat, și-au asumat o sarcină cu riscuri de contestare - să ofere un șir complet de indicatori economici de bază pentru evoluția României după Marea Unire. Din memoria colectivă a cifrelor, anii 1918-1919 și 1948-1949 sunt găuri negre pentru statistică, iar calitatea informațiilor privind perioada 1945-1947 este îndoielnică; autorii menționează, în plus, că trecerea de la capitalism la comunism și înapoi la capitalism în 1990 a lăsat mari semne de întrebare privind compatibilitatea datelor. Rod al acestei cercetări există acum, la 100 de ani de la Marea Unire, seria unită a datelor statistice esențiale care permite a înțelege mai bine veacul prin care a trecut România. Indicatorul de bază, etalon pentru judecarea ciclurilor de creștere/recesiune, este PIB-ul pe locuitor în prețuri constante, dolari 2011, la paritatea puterii de cumpărare, ceea ce elimină erorile de interpretare care pot decurge din același indicator exprimat în prețuri curente. Astfel, PIB/locuitor în prețuri constante a fost în 2017 de 22.183 de dolari, pe când PIB/locuitor în prețuri curente era de 10.814 dolari, conform Băncii Mondiale. Creșterea agregată în perioada 1918-2017 prezintă un ritm mediu anual de creștere de 3,3 la sută, iar PIB-ul/locuitor a crescut de 26 de ori față de 1918. Seria statistică oferită de lucrare evidențiază perioadele de cădere cauzate de război 1942-1946, recuperate rapid până în 1948, dar și deceniile pierdute după 1988. Astfel este greu de explicat istoric „groapa” din perioada de haos postrevoluționar care a coborât PIB-ul/locuitor din 1992 la nivelul din 1974. Economia românească și-a revenit din șocul transformator abia în 2002, când a fost atins PIB-ul/locuitor din 1988. Ca o observație de cititor: pierderile cauzate de cele două războaie mondiale și trecerea de la capitalism la comunism au fost mai rapid recuperate în plan economic decât prăbușirea din perioada tranziției pașnice de la comunism la capitalism. De aici și întrebarea dialogului imaginar Țarul Nicolae - Stalin pentru evaluarea schimbărilor din Rusia: pentru 5 grade în plus la vodcă am făcut noi ditamai revoluția?
