Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După mai multe aluzii şi înţepături, unele publicaţii de afaceri au trecut la cereri directe de schimbări în politica de curs promovată şi derulată de Banca Naţională, semn că o parte cel puţin a cercurilor de afaceri o contestă. Contestarea este inevitabilă, având în vedere deteriorarea masivă a situaţiei economice şi, la o analiză atentă, lipsa de perspectivă spre o ameliorare. Este nerealist - chiar ilogic - ca aceste lucruri să se întâmple şi să nu existe responsabilităţi şi hibe şi în politicile băncii centrale, şi nu doar în cele ale Guvernului.
În ce mă priveşte, n-am fost vreodată un cântăreţ al politicii de curs a Băncii Naţionale care n-a corelat se poate spune niciodată în ultimii ani cursul cu fundamentele economice. Nu m-am lăudat că am fost printre puţinii care, în perioada de delir 2004-2008, am avertizat asupra crizei ce va veni şi asupra a ceea ce aproape punct cu punct se va întâmpla. Dar nu mă pot abţine să nu spun că, în perioada aceea, am fost singurul care a criticat ascuţit politica Băncii Naţionale de cochetare cu aprecierea artificială a leului. Care este vinovată în proporţie substanţială de dezastrul ce a urmat şi asupra pericolului căruia am insistat sistematic atunci.
S-a vorbit mult de nefericirea politicilor prociclice din acea perioadă promovate de guvernul Tăriceanu. De fapt, politica Băncii Naţionale de încurajare a aprecierii, repetăm artificiale, a leului a fost cea mai distrugătoare politică prociclică. Aceasta a încurajat masiv consumul din import când, dimpotrivă, acesta trebuia puternic descurajat. De asemenea, Banca Naţională n-a blocat atunci creditul în valută, adică exact ceea ce era de înăbuşit şi ceea ce, nu întâmplător, a accentuat ulterior dezastrul.
Ce a făcut Banca Naţională de când s-a declanşat criza şi ce continuă să facă?! Ţine cursul la niveluri artificiale. Mai ceva decât în perioada delirului! Căci discrepanţa faţă de realităţile economiei este mai mare acum decât atunci! Cum dracu' decât în mod artificial poate fi brează o monedă a unei economii în continuă cădere?!
Pentru cine Banca Naţională ţine artificial cursul? Pentru aceiaşi importatori care, în propriul profit, au distrus sistematic producţia internă, aducând economia în dezarticularea actuală! Şi îl mai ţine pentru cei care au luat şi au dat credite în valută. Culmea este că cei care au luat credite în valută, încurajaţi tocmai de supraevaluarea artificială a leului, au fost avertizaţi chiar de guvernator să n-o facă. Dacă au ignorat avertismentele, atunci să plătească! Nu să-i protejăm! Evident, pe seama altora! Iar cei care au dat credite în valută şi care se tem că o devalorizare a leului le-ar închide încasările din rambursări nu sunt altcineva decât băncile. Cărora, în nici un caz, nu s-ar putea să li se plângă pe umăr că n-au ştiut ce ar putea urma!
De ce să fie protejaţi toţi aceştia, evident - repetăm - pe seama tuturor celorlalţi din economie, care sunt infinit mai mulţi, mai nevoiaşi şi chiar fără vreo implicare şi fără vreo vină?! Pentru că, să fie clar, neeliberate prin acomodarea cursului la realităţile economice, tensiunile imense ce s-au acumulat tot ies pe undeva la suprafaţă şi se îngrămădesc în scăderea în cerc vicios a activităţii economice, impunând amputări bugetare şi majorări de taxe şi impozite, situaţie faţă de care leul mereu falnic apare mereu mai absurd!
O acomodare a leului cu starea economiei pe care o reprezintă ar coborî, desigur, puterea de cumpărare generală, dar i-ar pune la plată şi pe cei din cauza cărora s-au creat dezechilibrele ce trebuie acum ajustate.
Ajustarea ar fi mai echitabil distribuită decât cea de acum, care este dirijată nefast nu tocmai spre cei care ar trebui să suporte ajustarea.
