x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cuiburi regale

0
Autor: Roxana Roseti 24 Oct 2010 - 00:00
Regina Maria a României, născută la 29 octombrie 1875 (m. 18 iulie 1938). Regele Mihai, născut la 25 octombrie 1921. Un octombrie cu două date re­ga­le am putea spune, fără să co­men­tăm prea mult, fără să intrăm în controverse şi circumstanţe, doar să ba­tem la uşa unor vremuri care se cui­bă­resc în case cu semn de nobleţe.

Şi pentru că a venit vorba despre case, iată ce nota Regina Maria în jurnalul său: „Toată viaţa am avut o adevărată patimă de a clădi căsuţe sau colibe! Cred că trebuie să fie din pricina por­ni­rii fireşti de a-ţi face cuib! Case mari îmi stăteau la dispoziţie, palate, vile, castele, dar o năzuinţă adâncă mă împingea totdeauna să durez lo­ca­şuri mici şi ciudate, care îmi dădeau prilej să mă las dusă de închipuire şi de tainicul imbold de a crea - de a crea ceva pe de-a-ntregul potrivit cu gustul şi cu ideile mele, oricât ar fi fost acel lucru de smerit, de mic, de fără noimă şi de neobişnuit. Am avut în mine acel imbold încă din copilărie şi l-am purtat de-a lungul vieţii până mai târziu (...). Colibele mele s-au fă­cut mari, ba chiar au ajuns locaşuri de seamă...". Fiecare „casă" de care s-a ocupat Regina Maria a luat din perso­na­litatea ei. Fiecare locşor a păstrat spiritul său neobişnuit, care era cu mult înaintea timpurilor în care a trăit. Prea puţine mai păstrează as­tăzi aerul acelor vremuri de mult apu­se. Însă acele „dragi căsuţe" (cum le numea Regina) încă există. Iar vremu­ri­le... Vremurile s-au cuibărit prin ele, îndeajuns de tăcut ca să rămână regale.
Citeşte mai multe despre:   insolenţa de duminică

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de