Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marwan Abu Ubeida este irakian, are 20 de ani si viseaza sa omoare americani. Asa il prezinta revista americana "Time" pe tanarul "martir", membru al gruparii iordanianului Abu Mussab al-Zarkawi. Cotidianul "Evenimentul zilei" a preluat deunazi franturi din ineditul interviu in care teroristul-sinucigas se destainuie cutremurator: "mai intai il voi ruga pe Allah sa binecuvanteze misiunea mea cu cat mai multe victime in randul americanilor. Apoi il voi ruga sa-mi purifice sufletul, astfel incat sa fiu demn sa-l vad si ii voi cere sa-i vad pe fratii mei mujahedini, care sunt deja alaturi de el. Dar cel mai important e sa ma lase sa omor cat mai multi americani".
In decembrie 2003 scriam, in articolul "Captura cu efect intarziat", publicat in cartea "Romania de-a-ndoaselea", ca prinderea lui Saddam este o izbanda inutila, intrucat "Grijile abia acum incep pentru invadatorii Bagdadului, care, recent, si-au sarbatorit victoria marturisind senin ca «Mita este arma cu cea mai inalta precizie, care loveste tinta, fara sa produca victime colaterale sau prejudicii importante»". Si-ntr-adevar, din acel moment, Irakul s-a transformat intr-un loc unde se moare in nestire, zi de zi. Dar nu de batranete sau de vreun betesug trupesc. Se moare dintr-o boala extrem de grava - terorismul - , ai carei germeni au fost adusi in vechea vatra a Mesopotamiei de militarii cu creierul bushit. Caci, Marwan insusi recunoaste ca, desi nu agrea regimul saddamist, se astepta ca "eliberatorii" hamburgerizati sa plece, "dar ei au ramas, si au tot ramas". Iar el, asemenea multor irakieni, s-a hotarat sa moara implinit, nu inainte de a sfarteca trupurile catorva yankei blestemati. Pe care nu-i poate ierta, deoarece, in primavara anului 2003, au impuscat mortal 12 oameni adunati, laolalta cu altii, in curtea scolii din Falluja. Si atunci s-a jurat ca-i va razbuna pe nefericitii ucisi chiar sub ochii lui. A ales calea lui Allah, disciplinandu-si mintea si curatindu-si sufletul ce-i prisosea. Era prea incarcat de nedreptate, de umilinta, de suferinta. Nu-i mai folosea la nimic. Trebuia sa-l elibereze, sa-l incredinteze Tatalui din Ceruri. S-a refugiat in subteranele mirosind a praf de pusca si-a sange omenesc, asteptand clipa desprinderii de strambaciunile pamantesti. Cum o facusera atatia, despre care Abdullah Azzam, unul dintre mentorii lui Ossama bin Laden, povesteste elogios in volumul "Iubitorul de ingeri". Un Paradis, iata, plin de atentatori sinucigasi, deveniti, prin crima de onoare, ingeri. Niste ingeri profund religiosi si fiorosi, pe ale caror aripi sunt desenate semnele mortii, preluate de la piratii de odinioara. Niste ingeri fundamentalisti, satui sa-si suporte conditia injositoare de sclavi in propria tara. La urma urmei, nici nu-si doresc mare lucru. Ceva libertate si-atat. Insa libertatea lor, nu cea propovaduita perves si cinic de slugoii lui Bush. (Cand sovieticii au "intarziat" zeci de ani in Romania, pretextand ca sunt solii raiului comunist, furandu-ne bogatiile si violandu-ne traditiile, trebuie sa fi simtit si noi la fel. Spre deosebire de irakieni, romanii au inteles ca drumul spre Dumnezeu - si ala inlaturat de stapanii vremii - inseamna colaborare cu ocupantul rosu. Nicidecum uciderea lui si infricosarea prin lupte de gherila. Cativa curajosi au sfarsit in "gherlele" rasarite pretutindeni si, din pacate, n-au incaput in ceasloavele cu ingeri, aidoma militantilor islamisti. Proscrisi si uitati, eroii aceia anonimi s-au "vaporizat" fara ca pilda lor sa-i indemne pe guvernantii de ieri si de azi la retinere sau, macar, la retragerea soldatilor romani din Bagdad). Un razboi in numele petrocratiei a starnit "ingerii" terorismului si a pogorat groaza intre viii Planetei. "O politica nebuneasca, aroganta si fara inima, purtata de Bush si acolitii sai", vorba mamei unui puscas american ucis degeaba in desertul irakian.
