Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
EIBA (European International Business Academy) este o organizatie profesionala a economistilor din zona de afaceri internationale, infiintata in 1974 si care numara peste 400 de membri – profesori in universitati europene, dar si australiene, americane sau japoneze. Multa vreme am fost singurul roman membru al acestei organizatii. In 2007 am adus in Bucuresti pentru un seminar de week-end cinci economisti europeni de prestigiu din EIBA, gasind sponsori privati pentru asta. Le-au placut atat de mult Casa Poporului (da, este fascinatia dictaturii care se regaseste in cei care nu au trait-o pe propria piele), ciolanul de porc cu varza calita si plimbarea la Muzeul Satului, incat au insistat sa tina la Bucuresti o conferinta anuala a organizatiei. Conferinta se va tine in decembrie anul acesta si astept circa 400 de participanti straini. Si asa am devenit agent de turism. Fara a cere bani de la Ministerul Turismului sau de la Primarie, am pus Bucurestiul pe harta conferintelor economice. Si am inceput sa ma lovesc de probleme.
Prima problema este evidenta: cum vinzi Bucurestiul unor straini? Ultimele doua conferinte EIBA au fost in Valencia si Porto, iar urmatoarea, in 2012, va fi in Londra – toate orase atractive pentru turisti. Am facut un afis cu top 10 motive pentru care merita sa vii la Bucuresti. Intre acestea, am mentionat ca berea este ieftina, ca suntem inregistrati in Cartea Recordurilor cu cel mai lung carnat si cu cele mai mari decoratii de Craciun, ca putem organiza excursii la castelul lui Dracula (cerandu-le insa in avans grupa de sange) si ca orasul este foarte sigur, intrucat toti baietii rai au emigrat in Vest. Imediat s-au trezit niste puritani din Suedia care m-au acuzat ca discriminez impotriva romilor (desi nu spusesem nimic despre acestia). Degeaba am explicat ca discriminarea o fac chiar cei care o reclama, presupunand ca baietii rai ar fi romi – a trebuit sa renunt la mentiunea respectiva.
A doua problema este: ce le oferi strainilor odata ajunsi in Bucuresti? Pentru a fi sigur ca nu au o prima experienta neplacuta, am decis sa le organizez transportul de la si la aeroport. Hotelurile nu lipsesc, am constatat cu placere ca sunt spatii de cazare de calitate si la preturi negociate acceptabile. Lipsesc insa localurile care sa aiba o capacitate adecvata si sa nu iti bage pe gat meniuri de nunta sau botez. Aici inca nu am stabilit unde ii voi duce pe toti. Caru cu bere si Taverna Sarbului par candidatele principale, dar sunt putine pentru un oras care se doreste turistic. Am incercat cu unele spatii neconventionale, precum cateva muzee – dar au cerut bani cu care cred ca mai puteau sa isi construiasca o aripa.
Conferinta va avea loc in prima zi la Parlament si in celelalte doua zile la ASE. ASE-ul arata bine, are sali renovate si dotate corespunzator, in special cladirea principala, iar conducerea Academiei a sustinut proiectul conferintei. Pot spune chiar ca este clar peste universitatile economice din Porto, Catania, Ljubljana sau Fribourg. Dar cum ajungi acolo? Cu parere de rau am constatat ca nu exista harti ale orasului, in engleza, pe care sa fie trecute obiective de interes, hoteluri sau puncte de atractie. Este si acesta un aspect la care lucrez si in cel mai rau caz voi printa din Google Maps astfel de harti. Nici organizatiile care spun ca promoveaza Bucurestiul si pe care le-am abordat nu au fost de ajutor.
Si ce sa faca strainii dupa conferinta? Unii mi-au cerut sa le recomand un bar unde sa poata bea ceva linistiti si sa se intoarca pe jos la hotel. Spuneti-mi dvs. daca avem un astfel de loc in centrul orasului care sa primeasca sute de oaspeti.
Si revenim la prima problema: cum vinzi orasul unor straini care abia daca au auzit de Nadia, Hagi si Ceausescu? Un raspuns alternativ ar fi ca nici nu incerci si ca le arati altceva decat Bucurestiul. Asta am si facut in luna mai, cand douazeci si ceva dintre acesti economisti straini, membrii board-ului EIBA, au venit pentru doua zile in tara. Dupa o zi in ASE, i-am imbarcat sambata dimineata in autocar si i-am dus la o pensiune in Delta, la Mahmudia. Le-am dat o ciorba de peste, au tremurat de frig in barca, s-au incalzit cu palinca, au dansat pe acordurile unor cantece locale si au cazut lati pe drumul de intoarcere duminica dimineata. Dar cel putin au ramas cu o experienta memorabila. I-am recrutat si pe ei drept agenti de turism ai Romaniei.
