x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Cum e sa te simti bine

Cum e sa te simti bine

de Tudor Octavian    |    10 Sep 2006   •   00:00
Cum e sa te simti bine

Un anturaj de lichele nu-i cel mai rau lucru care ti se poate intampla.

De asta si-a dat seama foarte repede si Andrei C., un tanar crescut de niste parinti exagerat de religiosi, care-l prevenisera sa se fereasca de indivizii simpatici, fiindca orice persoana care nu-i foarte serioasa are vicii. La Aprovizionare, toti cei cinci colegi ai lui Andrei C. erau niste hahalere, dar simpatici foc. Munceau doar cat sa nu fie dati afara, si-n rest nu faceau altceva decat sa bea si sa palavrageasca despre femei si ciubucuri. Intr-o saptamana, Andrei C. a trait toate temerile unuia esuat intr-un mediu contaminat cu un virus care nu iarta, dar care realizeaza repede situatia. Daca tot n-ai nici o sansa, macar cat traiesti sa te simti bine. Asa o duceau noii sai tovarasi de munca, se simteau bine si cand le mergea rau. Patronul nu-i platea cu lunile, firma mergea si nu prea mergea, insa pentru ei cheful de sambata seara era sfant. Ma rog, cata sfintenie poate sa incapa intr-o betie cu curve si hoti de masini, care-si plasau piesele recuperate de pe Mercedes-uri si BMW-uri prin serviciul Aprovizionare. "E de incredere?", au intrebat hotii de masini in prima sambata, cand Andrei C. si-a zis fie ce-o fi si s-a dus la petrecerea golanilor lui. "Da’ de unde!", au raspuns veseli nevoie mare acestia, ca si cum cooptarea in grup a unui turnator ii indreptatea sa-si largeasca afacerile invitand la bairam si cativa spargatori de vile de-ale barosanilor. "Cine mai e azi de incredere?", au adaugat ei si acesta a fost tot examenul. Fiindca petrecerea era si un examen. Gasca vroia sa stie cat tine Andrei C. la bautura si la tarfe, iar el, desi avea tot timpul in fata ochilor mutrele grave ale parintilor si ale celorlalti bigoti de la Biserica Sf. Anton, s-a descurcat binisor. S-a facut crita dupa numai un ceas si cand s-a trezit sa bea apa, le avea langa el despuiate pe Lenuta si pe Fifi, care-l mosmodeau zicand: "Ce faci, ma, blegule, dormi? Hai, la treaba!". Andrei C. a avut vreo doua luni probleme de constiinta. Uneori, seara, in timp ce parintii si surorile bateau matanii la icoane, iesea in balcon si privea in gol. Iar in gol ii vedea tot pe chefliii lui si-l pufnea rasul. Andrei C. stia ca toata povestea avea sa sfarseasca rau, dar era pentru prima oara cand se simtea si el bine. La serviciu auzea intrebarea de zeci, de sute de ori zilnic: "Ma, ia zi, te simti bine?". Cand a navalit politia si i-au luat pe toti cei cinci petrecareti, nea Vasile, seful, i-a zis gaborului: "Lasati-l, bre, pe asta micu’, ca abia a inceput si el sa se simta bine!". Ca martor, asa a zis si Andrei C. la proces: "Ne simteam bine". "Dar stiai ca era marfa de furat?", a insistat judecatorul, iar Andrei C. il asculta si simtea ca pe dinauntru moare de ras. "Adica - ar fi vrut sa spuna Andrei C. - era mai bine acasa, cu mataniile, cu peretii unui apartament infect, nezugraviti de douazeci de ani, cu surorile care faceau toata ziua colive, cu vesnica supa de cartofi si cu becul acela de 40 de wati din camera de zi?". Pentru ca era la prima fapta antisociala, Andrei C. a fost inculpat, dar numai ca sa i se dea trei luni cu suspendare. Sa vada si ce putea fi rau, daca mergea mai departe doar pe ideea ca trebuie sa se simta bine. "Ei - l-a intrebat maica-sa, cu palma raschirata ferm pe Biblie si cu ochii atintind crunt spre icoane - macar te caiesti?" "Daca e sa ma simt bine - a raspuns intr-o doara Andrei C. - poate c-o sa ma si caiesc. Dar trebuie sa fiu sigur ca ma simt bine."

×
Subiecte în articol: editorial andrei