Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La targul de carte ce a avut loc saptamana trecuta, cel mai bine s-a vandut televizorul. Succes au avut Mihaela Radulescu, Urzeala tronurilor – carte minunata ajunsa vedeta datorita ecranizarii in serial de HBO, si alti cativa autori, figuri de serviciu pe micile ecrane. Nebagate in seama au ramas multe carti pretioase care nu-si mai gasesc locul intr-o lume intoarsa pe dos. Impostura si valoare de-a valma in imensul malaxor care este televiziunea – expresia unei lumi din ce in ce mai putin ordonate pe merit, in care entropia estetica metiseaza adevarul cu minciuna.
Un recent studiu european plaseaza Romania, ca de multe alte ori, pe ultimul loc, de data asta in ceea ce priveste consumul de bunuri culturale (carti, teatru, cinema, concerte, muzee si expozitii), dar si cu cel mai mic procent de scriitori sau artisti creativi (sculptori, pictori, compozitori etc.) din totalul angajatilor. Daca pentru alte categorii, precum consumul de sapun si pasta de dinti, bugetul familial, mortalitatea infantila, cele mai proaste locuinte..., ultimul loc ni se pare chiar si noua normal, chestiunea cu cultura nu prea ne pica bine, pentru ca aveam senzatia ca suntem un popor supercultural – mit ce parea de nedistrus. Dupa ce mai intai am aflat ca 40% din romani au ajuns analfabeti, acum trebuie sa ne resemnam si cu eticheta de cei mai putini culturali dintre europeni. De resemnat ne resemnam usor, sta in felul nostru de a fi, dar aveam niste pretentii, aveam si noi o caramida cu care la nevoie ne bateam in piept. Acum ne-au luat-o si pe-asta. Depresiv!
Concluzia statisticii europene s-a putut verifica cu ochiul liber parcurgand holurile din ce in ce mai mari si mai libere ale Bookfestului. Standuri reduse ca numar si suprafata, participanti mai putini, decimati de molima saraciei, cumparatori rariti, veniti mai degraba sa admire decat sa-si faca provizii pentru bibliotecile personale. Exista termometre naturale pentru economie, indicatori empirici mai demni de incredere decat orice gargara a puterii. Cartea, felul in care ea se vinde sau nu, este un senzor fin pentru starea de bine sau de rau a puterii de cumparare a romanului. Cartea e un produs imediat dispensabil, de aceea a ajuns astazi sa nu mai aiba parte de cititorii pe care ii merita.
Firesc pentru pretul pe care statul il pune pe educatie si pe cultura, care se vede cel mai bine in salariile umilitoare platite profesorilor, intelectualilor in general. Boc, Basescu si alti decuplati de la realitate au ca masura a starii economiei nivelul de vanzare a produselor pe care doar ei le consuma: masinile de lux, ceasurile si bijuteriile scumpe, cadourile ministeriale pentru amante, hardughiile de case in care nu mai incap. In Romania, numai furaciunile infloresc tot anul, caci jaful n-a intrat niciodata in criza. De aceea guvernantii afirma senin ca recesiunea e o amintire, ca economia mai are un pic si va dudui enervant de tare. In ochii lor pare ca ne incapatanam sa nu traim decent, refuzand sa gustam momentele de fericire din statisticile oficiale si, culmea, avem si tupeul sa ne plangem. Niste inconstienti nerecunoscatori romanii!
Prima oara cand spectacolul cartii de la Romexpo a fost unul trist. Cartile aratau ca niste copii parasiti, care asteapta cuminti, dar zadarnic, sa vina cineva sa-i ia acasa. Asta nu a facut ca indecenta sa absenteze, din peisajul targului nelipsind intelectualii incorporati in solda puterii. N-au mai avut obraznicia din anii trecuti cand se intindeau la nesfarsite dezbateri 'culturale' cu presedintele lor incultural. Aplecati de spate, ca orice sluga cu state vechi, cu privirea ascunsa in pamant pentru a evita sa se confrunte cu scarba sau reprosul din ochii vreunui cititor, au turuit cu tupeu despre adevar, despre libertate, despre valorile nationale si marea cultura romana – vorbind numai despre ei unei colectivitati dezbracate de discernamant, de puterea de a rezista atractiei morbide pentru tot ce misca pe micul ecran. Delirul a fost atat de mare, incat tovarasul de sprit filozofic al presedintelui a perorat mai bine de o ora ridicandu-si statuie din vorbe in fata unui public chinuit de caldura si varice, dar care continua sa se uite la el ca la un televizor cu sonorul defect, semnul mascaradei implinite.
Traim o epoca nu doar de mizerie, de umilinta, ci si de imbecilizare. Actuala putere politica este atat de distructiva, incat a stalcit chipul romanului, schimonosindu-l prin asemanarea la care l-a fortat. Pe fata i-au aparut atitudinea de idiot sigur de sine si rictusul de mitocan smecher. Daca mai e o sansa ca ridurile saraciei sa se atenueze si crisparea sarantocului speriat de ziua de maine sa se diminueze, trasaturile de incult vor putea fi cel mult mascate de grimasa strofocarii de a minti frumos. Marea reusita a regimului Basescu-Boc este de a ne fi deformat dupa chipul lor had, de a ne fi facut asemenea desfigurarii lor culturale si morale.
