x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum îl vinde Crin propriului electorat pe Mircea Geoană

0
Autor: Ion Cristoiu 02 Dec 2009 - 00:00

Electoratul lui Crin Antonescu se poate întreba de ce Dumnezeu nu s-a refăcut Alianţa forţelor de dreapta.



Să zicem că un tip a divorţat de nevastă-sa. El e frumuşel, focos, cult, manierat, într-un cuvânt, seducător. Ea e frumoasă, cu temperament, cultă, într-un cuvânt, o veritabilă inteligenţă feminină. Ea îl iubeşte în continuare. Au divorţat totuşi, deoarece ea s-a săturat să-i cârpească singură ciorapii. Pentru că el, am uitat s-o spun, n-are o leţcaie. La un moment, un amic bogat îi propune lui un târg: s-o convingă pe fosta nevastă să-l ia de bărbat. El, în schimb, îi va da lui o sumă frumuşică de bani. Cum cei doi continuau să se vadă, ba chiar şi să se iubească, el îi spune ei c-ar trebuie să se mărite cu amicul. Nu-i zice nimic despre târg. Ea e o femeie mândră. Dacă ar auzi că a fost vândută pe o sumă de bani, s-ar face foc şi pară. Ca s-o convingă, el, cu gândul la bani, se apucă să-l vorbească de bine pe amic. Că e un bărbat cu care oricare femeie s-ar simţi ca o prinţesă. Că o iubeşte de mama focului, dar e prea timid ca să i-o spună. Că nu e ceea ce crede ea: un ghiorţan îmbogăţit peste noapte. Toate acestea pentru că femeii, deşi amicul e şi el bărbat bine, nu-i place de el. Una dintre acele nepotriviri de chimie sufletească tipice relaţiei femeie-bărbat.

Va reuşi el să-şi convingă fosta nevastă să se mărite cu amicul? Răspunsul îl vom afla abia la finele telenovelei, pentru că dintr-o telenovelă am rupt istorioara asta. Tot ceea ce se întâmplă acum în relaţia dintre Crin Antonescu şi Mircea Geoană seamănă izbitor cu tot ceea ce s-a întâmplat în istorioara de mai sus.

La primul tur de scrutin, Crin Antonescu a obţinut 20% din voturi. Alegătorii care s-au îndreptat spre el sunt de o factură mai aparte. Spre deosebire de cei ai lui Traian Băsescu şi, cu atât mai mult, de cei ai lui Mircea Geoană, sunt alegători care i-au dat votul lui Crin Antonescu, pentru că acesta i-a sedus, şi nu pentru că i-a mânat la urne, de la spate, maşinăria de partid. Printre alte motive ale seducţiei exercitate de Crin Antonescu s-au numărat şi acestea două:

1) Crin Antonescu a apărut ca un adversar al fiecăruia dintre cei doi candidaţi.

Alegătorii care n-au vrut să dea votul nici lui Traian Băsescu, nici lui Mircea Geoană au optat pentru un al treilea: Crin Antonescu.

2) Crin Antonescu s-a prezentat de-a lungul campaniei electorale pentru primul tur drept un politician care face un alt fel de politică. O politică mult mai cinstită decât cea făcută de Traian Băsescu şi Mircea Geoană, dar şi de alţi numeroşi politicieni. La confruntarea în trei de la tv, Crin Antonescu s-a deosebit fundamental de Traian Băsescu şi Mircea Geoană nu prin program, ci prin ipostaza de candidat care le reproşează celor doi o politică veche, respinsă de noile generaţii de alegători.

Şi deodată, peste noapte, Crin Antonescu anunţă că va face un tandem cu Mircea Geoană.  De observat: nu se mulţumeşte să-i îndemne pe alegătorii săi să-l voteze pe Mircea Geoană. Nu. Se angajează să participe în campania pentru turul al doilea umăr la umăr cu Mircea Geoană. Decizia e urmarea unui Acord scris între PSD-PC şi PNL, potrivit căruia PNL va face parte dintr-un guvern postscrutin având nu numai posturi de miniştri, ci şi postul de premier. Un astfel de Acord nu e o noutate în istoria noastră postdecembristă. L-au încheiat, între cele două tururi în 1996, Emil Constantinescu şi Petre Roman. Există totuşi, faţă de Acordul din 1996, câteva deosebiri esenţiale în cazul Acordului din 2009:

1) CDR-ul lui Emil Constantinescu şi PD-ul lui Petre Roman fuseseră împreună în Opoziţie, luptând şi suferind sub regimul FSN. Timp de patru ani, cele două formaţiuni şi, prin ele, cei doi lideri se disociaseră de FSN-ul lui Ion Iliescu, în ochii alegătorilor, ca alcătuind un front democratic occidental, faţă de frontul conservator, neocomunist, reprezentat de FSN şi Ion Iliescu.

Lucrurile stau altfel în cazul PSD-PC şi PNL. PNL a fost aliat cu PSD-PC doar un an şi ceva din cei cinci ani de mandat al lui Traian Băsescu. În rest, PNL a fost în Opoziţie faţă de PSD-PC. Alianţa între PSD-PC şi PNL n-a rămas  întâmplător pe şest. Cele două electorate erau net diferite. PSD, electoratul roşu. PNL, electoratul portocaliu. Alianţa PSD-PC, vizând susţinerea în Parlament a Guvernului minoritar Tăriceanu, apărea electoratului PNL drept una strict conjuncturală. Ivită şi din cearta - văzută şi ea ca temporară - între PNL şi PD-L, foşti parteneri în Alianţa D.A.

Acordul de acum apare hodoronc-tronc electoratului PNL, cu toate eforturile de a-l masca sub ţipla Proiectului Iohannis.

Cu atât mai mult el apare descumpănitor, cu cât a existat şi o ofertă din partea PD-L de a reface Alianţa D.A. Electoratul lui Crin Antonescu se poate întreba de ce Dumnezeu nu s-a refăcut Alianţa forţelor de dreapta.

2) Petre Roman nu l-a atacat pe Emil Constantinescu în campania pentru primul tur cu virulenţa cu care Crin Antonescu l-a atacat pe Mircea Geoană.

Nu numai în perspectiva unui Acord pentru turul al doilea, dar şi pentru că tema definitorie a campaniei din 1996 a fost lupta împotriva neocomunistului Ion Iliescu. Petre Roman se rupsese din FSN şi îşi făcuse propriul partid în numele idealului de democraţie autentică, opus celui de democraţie originală, promovată de Ion Iliescu.

Acordul dintre Emil Constantinescu şi Petre Roman a apărut astfel întemeiat în ochii celor două electorate, deşi în CDR existau puternice grupări de talibani, cum i-am numit eu în 1997. Acordul dintre Mircea Geoană şi Crin Antonescu apare mai puţin întemeiat în ochii electoratului liberal. Principala justificare invocată de cei doi se referă la faptul că Traian Băsescu le e duşman comun. Insuficient pentru a apropia cele două electorate. De altfel, tocmai diferenţa dintre cele două electorate a făcut ca procentajele lui Crin Antonescu să crească spectaculos în clipa în care a început să-l atace pe Mircea Geoană. În aceste condiţii, asistăm în ultimul timp la una dintre cele mai spectaculoase manevre electorale postdecembriste. Simţind că propriul electorat nu-l prea înghite pe Mircea Geoană, Crin Antonescu încearcă să-l convingă că liderul social-democrat e un liberal mai ceva decât Ionel Brătianu!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de