Cum îşi dărâmă PSD propriul Guvern

Într-un interviu dat după constituirea Guvernului PSD-PC-PD-L, printre alte avantaje ale formulei, Traian Băsescu evidenţia şi prezenţa în Guvern a miniştrilor PSD-işti. Încă entuziasmat de construcţia ridicată cu mâinile sale, preşedintele vedea în PSD o formaţiune căreia i se poate recunoaşte ipostaza de rezervor de buni administratori.

Traian Băsescu nu se înşela.

FSN-ul mai întâi, PDSR-ul şi PSD-ul mai apoi au avut multe păcate în ochii românilor. FSN-ului i s-a reproşat neocomunismul. PDSR-ului, stagnarea, PSD-ului, corupţia. Ori de câte ori a venit vorba însă de administrarea ţării, până şi cei mai crânceni adversari s-au văzut ne­voiţi să recunoască liderilor PSD ca­li­tă­ţile de buni administratori. Graţie acestor calităţi, în 2000 electoratul a optat pentru PDSR, deşi cu doar patru ani în urmă ar fi vrut scoaterea acestui partid în afara legii.

Credinţa că miniştrii PSD vor fi excelenţi administratori ai departamentelor lor i-a făcut pe mulţi români să vadă în surprinzătoarea chemare a PSD-ului la gu­vernare de către adversarul de moarte al acestui partid, Traian Băsescu, o posibilă soluţie fericită pentru Criza care-şi arăta colţii. Printre altele, s-a socotit că miniştrii acestui partid vor fi suficienţi de pragmatici pentru a se înţelege cu PD-L şi cu Traian Băsescu în actul guvernării. De altfel, drept motiv principal al alierii cu PD-L, Mircea Geoană a invocat în dese rânduri tocmai disponibilitatea PSD de a sacrifica interesele de partid pe altarul interesului naţional rezumat la scoaterea ţării din Criză. Au trecut deja opt luni de la instalarea Guvernului Boc. Imaginea Guvernului PD-L-PSD e catastrofală în ochii opiniei publice.

Desigur, când se vorbeşte despre cel mai prost Guvern din istoria postdecembristă, se înţelege Guvernul PD-L. Asta nu înseamnă însă că nu se înţelege, chiar dacă în al doilea rând, şi Guvernul PSD.

Dacă ar fi să dăm crezare nu numai li­derilor PSD, dar şi lui Emil Boc, miniştrii PSD îşi văd de treburile lor în Guvern. Într-adevăr, cu mici excepţii, miniştrii PSD nu s-au ciorovăit cu cei ai PD-L, n-au lăsat impresia că nu ţin cont de solidaritatea guvernamentală. Imaginea unor mi­niştri ţine însă nu de imaginea fie­că­ruia în parte, ci de imaginea întregului Guvern.

Or, imaginea întregului Guvern, deci şi a miniştrilor PSD, e catastrofală. Din ce cauză? Din cauză că Mircea Geoană ţine morţiş să ajungă preşedinte.

Aşa cum s-a putut observa, imaginea Guvernului Boc s-a înrăutăţit brusc în clipa când Mircea Geoană şi-a anunţat intenţia de a candida.

În acel moment, pentru Mircea Geoană s-a pus o problemă extrem de dificilă. Contracandidatul său, Traian Băsescu, deşi preşedinte, trece drept liderul incontestabil al PD-L, partenerul de guvernare al PSD. Prin numirea ca premier a lui Emil Boc, PD-L joacă rolul de partid vioara întâi în actul guvernării. Reuşita Guvernului Boc ar însemna reuşita adversarului Traian Băsescu. O soluţie corectă, bărbătească, ar fi fost ieşirea PSD de la guvernare. În Opoziţie fiind, PSD-ul lui Mircea Geoană ar fi tras în Guvernul PD-L, văzut ca un Guvern al lui Traian Băsescu, din toate poziţiile. Mircea Geoană nu e omul soluţiilor radicale. Frate de caracter cu Viorel Hrebenciuc, Mircea Geoană e omul soluţiilor oportuniste, mai toate negociate în spatele scenei. Dacă ar fi scos PSD de la gu­ver­nare, mai mult ca sigur baronii PSD, lipitorii avuţiei naţionale, l-ar fi debarcat cât ai clipi. În plus, în Opoziţie fiind, Mircea Geoană n-ar mai fi avut ce oferii mogulilor din presă. Ca să nu mai spunem că n-ar mai fi avut ce oferi nici propriei persoane. Astfel că Mircea Geoană a ales una dintre cele mai ciudate soluţii în materie de echilibristică. PSD să fie şi la Putere, şi în Opoziţie în acelaşi timp. Pentru aceasta, partidul a fost împărţit în două. O parte, reprezentată de miniştrii PSD şi liota de angajaţi PSD în toate agenţiile, a rămas la Putere. O altă parte, reprezentată de Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie, a purces la criticarea Guvernului de pe baricadele Opoziţiei. Considerând, probabil, că nu e şeful PSD, ci şeful unui bloc, Mircea Geoană n-a apărat o clipă Guvernul, care e şi a PSD. Ba chiar, nu de puţine ori, a întărit trăn­că­nelile lui Hrebenciuc şi Vanghelie. Dar nu numai atât. Urmare a târgului cu mogulii din presă, ziare, televiziuni, atacă de dimineaţa până seara Guvernul Emil Boc. Guvern din care, repet, fac parte şi miniştrii PSD.

Această schizofrenie de care doar Mir­cea Geoană era în stare s-a accentuat prin alierea PSD cu PNL (partid de Opoziţie), pentru anchetarea unor miniştri ai Gu­ver­nului PSD-PD-L. Atât în cazul Comisiei Udrea, cât şi în cel al Comisiei Ridzi, cei mai vocali membri au fost PSD-iştii de mâna a doua Nicolae Bănicioiu şi Aura Vasile. Miniştrii, chiar şi cei ai PSD, n-au timp să-l piardă la talk-show-uri. Au timp berechet liderii PSD care nu sunt iniştri. Prezenţa acestora la trăncănelile televi­zi­unilor de ştiri chiar de la primele ore ale dimineţii are două efecte dezastruoase asupra prestaţiei PSD la guvernare:

1) Prin criticarea Guvernului Boc, liderii PSD îşi critică propriul Guvern.

2) Prin acapararea spaţiului mediatic, ei pun în umbră miniştrii PSD.

Şi astfel imaginea care se adânceşte de la o zi la alta e cea a unui PSD de o totală imbecilitate în actul guvernării. Ceea ce înseamnă că PSD îşi pierde şi singurul atu care-i mai rămăsese ca partid. Şi asta numai şi numai pentru că Mircea Geoană vrea să ajungă la Cotroceni în stilul său caracteristic: fără a-şi asuma nici un risc.