Cum îşi exprimă oamenii iubirea?

În ce forme putem iubi, ce forme de iubire se pot îndrepta către noi, cum le recunoaştem? Oare se poate întâmpla să iubim pe cineva, fără să înţelegem noi înşine că aceea-i iubire? Se poate întâmpla să fim iubiţi şi să nu înţelegem asta, cât mai degrabă să ne petrecem vremea în suferinţi interioare secrete, în miezul cărora se ascunde suspiciunea că „nimeni nu ne iubeşte”? fii spunem „da”, ca răspuns la toate aceste întrebări. Spunem „da, se poate să iubim şi să nu ştim că asta facem” pentru că am învăţat să exprimăm iubirea altfel decât ni se arată în filme, în romane, în poveşti sau în diferite întâmplări de viaţă ale altora. Aşa cum un câine îşi pupă stăpânul, iar altul îl muşcă drăgăstos, unul îşi mişcă vesel codiţa şi altul se joacă, oamenii pot iubi... în zeci şi sute de feluri diferite. fii, pentru că acel fel în care iubim nu se potriveşte cu tiparul şi semnificaţia generală a iubirii, conchidem că nu iubim sau că nimeni nu ne iubeşte.

Un părinte îşi iubeşte copilul dădăcindu-l, certându-l şi atrăgându-i atenţia. Dorinţele părintelui pentru copil sunt frumoase, născute din iubire, dar felul în care părintele a înţeles să exprime dragostea pentru copil se poate să nu se potrivească deloc cu aşteptările copilului. Acesta din urmă a văzut că sunt părinţi care-şi îmbrăţişează copiii tot timpul şi pentru el asta-i cu adevărat o manifestare a iubirii. Copilul nu poate vedea în cicăleala părintelui nici un strop de iubire, aşa că interpretează cicăleala ca pe o absenţă a iubirii. El se simte neiubit de părinte tocmai pentru că nu înţelege faptul că acela-i felul în care părintele său a învăţat să-şi exprime iubirea. Alt părinte îşi exprimă sentimentul de iubire pentru copil dându-i bani, dar altfel el se poate simţi neîndemânatic în a exprima sentimentul de dragoste pentru copil. Totuşi, faptul că el îi dă bani copilului poate însemna „te iubesc”. Iar copilul a învăţat că dragostea-i altceva şi asta-l derutează. fii spune că el nu-i iubit de părinte.

Unele dintre cele mai stranii forme de manifestare ale iubirii se regăsesc şi în relaţiile de cuplu. Într-un fel sau altul, pentru un om sexul înseamnă iubire şi de aceea „ a face dragoste” cu o femeie sau cu un bărbat înseamnă pentru el a iubi. Dar, pentru partenerul său, iubirea poate fi văzută în mângâiere, în ajutor şi toleranţă, în comunicare armonioasă sau... în gelozie. Unul face dragoste şi iubeşte aşa, iar celălalt vrea lucruri pe care partenerul său nu le are în garderoba emoţională într-un mod pregnant sau destul de puternic pentru a le manifesta ca iubire. fii, în vreme ce dragostea se manifestă diferit pentru fiecare, se poate să apară o ruptură de comunicare şi un consistent şi persistent sentiment că „nu avem iubire”, nu iubim şi nu suntem iubiţi.

De fapt, noi ne iubim cu toţii, dar nu ştim asta şi nu izbutim să ne comunicăm sentimentele pentru că, adesea, nici noi singuri nu mai ştim că ceea ce facem în interiorul relaţiilor noastre este manifestarea iubirii, aşa cum am înţeles-o, am perceput-o şi am manifestat-o cândva. Se poate să iubim „prin gelozie” şi asta să fie manifestarea iubirii pentru noi. Se poate să fim supuşi, or să „nu facem dragoste” pentru că am perceput că sexul şi dragostea sunt lucruri diferite. Da, se poate să nu mai facem dragoste cu partenerul de viaţă tocmai pentru că am înregistrat cândva în inconştient percepţia că „dragostea nu are a face cu sexul”. Se mai poate să nu ştim că asta-i pricina şi să ne gândim, în cele din urmă, la faptul că nu ne iubim partenerul, ori el să ne reproşeze lipsa de iubire. În clipa în care devenim conştienţi de felul particular în care ne exprimăm iubirea sau de felul în care partenerul nostru o exprimă, se poate să avem re­velaţia fantastică a prezenţei iubirii pe care o credeam pierdută. Să înţelegem ceva ce părea ascuns, inexistent, frustrant şi grav, dar care nu-i decât... iubire manifestată altfel decât am înţeles şi am perceput iubirea. Noi iubim şi suntem iubiţi; să analizăm cu luciditate iubirile din viaţa noastră, iubirea părinţilor, a prietenilor, a fiinţelor dragi şi să acceptăm că ele ne iubesc în feluri pe care le credeam până mai ieri lipsă de iubire.