x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum ne dă preşedintele lecţii de gazetărie

0
Autor: Ion Cristoiu 21 Mar 2008 - 00:00

Lui Traian Băsescu îi lipseşte o deprindere fără de care un ziarist ar fi dat afară dintr-o redacţie cât ai clipi. ● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
● Tudor Octavian:
Mai mult decât cel mai mult ● Marian Nazat: Metamorfoza preşedintelui ● Claudiu Săftoiu: Naşul presei politice Gabriela Vrânceanu Firea: Vrăbiuţele lui Băsescu ● Dan Dumitrescu: Glina fotbalului are nevoie de gunoieri harnici



După nici patru ani de mandat, Traian Băsescu a fost lovit de sindromul tipic dictatorilor îmbătrâniţi în fruntea unui stat. Sindromul care l-a lovit pe Nicolae Ceauşescu nu după patru ani de şefie (în 1968), ci după 15 ani (în 1980). Cel de a crede că se pricepe la toate. Mai nou, acest sindrom se manifestă cu putere în planul relaţiilor cu presa. Discursul de la Otopeni, cel de la Adunarea Generală a Oraşelor din România şi, mai nou, Comunicatul în legătură cu un articol apărut în Jurnalul Naţional ne dezvăluie un politician care nu se limitează la un drept la replică. Domnia sa găseşte de cuviinţă să ne dea lecţii şi despre cum se face gazetărie. Domnul preşedinte nu e jurnalist de meserie. N-a lucrat nici măcar o oră în presă. N-a scris în viaţa lui nici măcar două rânduri dintr-o notiţă pricăjită pentru un jurnal.

Presa nu e un apanaj al profesioniştilor. La ea pot avea liber acces şi amatorii. Poate că domnul preşedinte s-a decis, la venerabila vârstă de 57 de ani, să facă gazetărie. Se profilează însă în personalitatea preşedintelui trecător (ca toţi ştabii în democraţie) un posibil gazetar, fie el şi debutant? Nici vorbă. Pentru că lui Traian Băsescu îi lipsesc minimele deprinderi cerute de practicarea meseriei de gazetar. Şi când spunem aceasta nu ne referim la gramatică. Lui Traian Băsescu îi lipseşte o deprindere fără de care un ziarist ar fi dat afară dintr-o redacţie cât ai clipi. Deprinderea de a proba cele afirmate. Intervenţiile publice ale lui Traian Băsescu pot fi înscrise în orice moment într-o antologie a ceea ce gazetarii numesc fonfleu: o ştire-bombă, înfăţişată cititorilor astfel, dar care se dovedeşte, ulterior, o născocire în genul ştirilor pe care celebrul Caracudi al lui Caragiale le aducea de pe o bancă din Cişmigiu. În dialogul de la TVR de la 7 februarie 2008 Traian Băsescu se referă la trecerea prin Parlament a Legii votului uninominal în varianta Pro Democraţia:

"Traian Băsescu: Eu mă tem că nu va fi făcut, pentru că se pare că o înţelegere există şi se vor găsi toate motivele de tergiversare.
Luca Niculescu: Ce vă face să credeţi asta?

Traian Băsescu: Uite, dacă... Vă dau un răspuns: instinctul. Deşi nu mă consideraţi atât de desprins de lumea politică. Partidele mai discută şi cu mine. Mai aflu de la ele sau de la oameni din partide ce se prefigurează.

Luca Niculescu: Toate partidele?

Traian Băsescu: Sigur că da".

Şeful statului dă drept ştire că Legea nu va fi adoptată. Mai mult, invocă şi anumite informaţii pe care le-ar avea în acest sens de la partide. Telespectatorul, ştiind că e vorba despre şeful statului, omul cel mai bine informat din România, nu se gândeşte o clipă că ar putea fi un fonfleu. Şi totuşi era un fonfleu. Legea votului uninominal a fost adoptată în şedinţa din Camera Deputaţilor de la 4 martie 2008. Mai mult, ea e deja în funcţiune. Traian Băsescu n-avea nici o informaţie de la partide. A vorbit însă despre o înţelegere pentru a mai administra o lovitură formaţiunilor adversare PD-L. Pot fi date cu zecile exemple de acuzaţii fără acoperire în discursurile şi interviurile lui Traian Băsescu, începând cu declaraţia privind falsificarea primului tur al alegerilor prezidenţiale şi terminând cu denunţarea jurnaliştilor cârtitori ca fiind plătiţi de sistemul mafiot.

Într-un interviu dat în timpul campaniei electorale din 2004, Traian Băsescu afirma despre adversarul său, Adrian Năstase: "Este arhicunoscut faptul că Adrian Năstase este beneficiarul la tot ce se scuteşte, la tot ce se întâmplă, la toate privatizările frauduloase. Nimic nu se întâmplă fără aprobarea lui. Adrian Năstase este tipul de om care îşi primeşte partea din tot ce se întâmplă fraudulos în economie, prin aprobări semnate de el. Iar ordonanţa cu RAFO este semnată de Adrian Năstase.

Şi unde-i partea asta care o primeşte, cum spuneţi, de peste tot?

În averea declarată sau trecută pe numele bunicii, pe numele soacrei. Putem să o căutăm şi pe coasta Mării Chinei, putem să o căutăm şi în tablouri, şi în opere de artă, putem să o căutăm şi pe lângă Roma.

Aveţi probe?

Avem informaţii, nu avem probe. Le vom căuta după alegeri".

Au trecut trei ani şi ceva de la aceste afirmaţii. Trei ani în care a fost suficient timp pentru a se căuta probe. Deşi pe urmele lui Adrian Năstase au fost puse toate structurile subordonate lui Traian Băsescu, în frunte cu DNA, fostului premier nu i s-a putut descoperi nici o avere pe coasta Chinei. În Comunicatul Administraţiei Prezidenţiale de miercuri, 19 martie 2008, jurnaliştii de la Jurnalul Naţional sunt făcuţi cu ou şi cu oţet pentru simpla întrebare pusă în legătură cu o repartiţie dată de premierul Traian Băsescu. Deşi în nici o clipă nu s-a afirmat că Traian Băsescu i-ar fi dat o casă fiicei sale, ci unei persoane cu numele Elena Băsescu, şeful statului vorbeşte despre "abdicarea de la principiile jurnalismului exercitat cu bună-credinţă". Afirmând, fără probe, că Adrian Năstase şi-a plasat averea obţinută fraudulos pe coasta Chinei, Traian Băsescu de la ce a abdicat?
Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de