x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum poate dragostea să ne distrugă familia?

0
Autor: Roxana Jianu 18 Feb 2011 - 14:21
Cum poate dragostea să ne distrugă familia?


152604-divorce.jpgPe vremea bunicilor noştri, rareori auzeai de un divorţ. Nici pomeneală de „ne-am dat seama, după ce ne-am căsătorit, de nepotrivirea de caracter dintre noi”. Atunci, oamenii rămâneau uniţi pe viaţă, trăind fericiţi chiar până la adânci bătrâneţi. În timp, conceptul de fericire s-a schimbat semnificativ. Societatea a evoluat. Ideea de familie nu mai este atât de structurată precum era în mentalităţile tradiţionale de odinioară. Să fim noi atât de incompatibili? Să fie fericirea atât de inaccesibilă? Cert este că tot mai mulţi se gândesc la constrângere, „puşcărie” şi imense obligaţii când se gândesc la căsnicie. Astfel că aleg să îi pună capăt cât ai zice... „divorţ”, deşi sunt copii la mijloc. Aşa apar părinţii vitregi, cei care schimbă întrutotul situaţia.

Termenul „vitreg” sună dur, rece, sfredelitor. După un divorţ apare „părintele de-al doilea”, care are, în special, interesul de a convieţui cu partenerul nou. Dacă are un copil sensibil, e în avantajul tău; îl poţi manipula uşor. Dacă este unul mai dificil... numai părinte vitreg să nu fii. Pentru a face faţă provocării de a fi părinte vitreg, trebuie să fii pregătit oricând pentru orice. De exemplu? Cazul unei tinere care a supravieţuit acestei situaţii. Pe vremea când era o copilă, tatăl său, destul de bogat la vremea aceea, îşi înşela nevasta cu o tânără care l-a şantajat că va fi tată imediat ce i-a spus că vrea să o părăsească. Într-un moment de inconştienţă, şi-a părăsit soţia, şi-a luat copiii şi s-a mutat cu noua mamă.

Aceasta şi-a văzut doar interesul, turnându-i un plod ca să îşi asigure şederea cât mai lungă în casă. Numai că... s-a răzbunat pe copiii lui în moduri crunte, deşi erau nevinovaţi. Făcea discriminări, însă numai în lipsa tatălui. Aducea dulciuri şi jucării numai pentru proprii copii, dădea vina pentru orice năzbâtie pe ei. Îi lovea pentru cele mai stupide motive. Aceştia nu de puţine ori încercau să evadeze în braţele mamei părăsite. Halucinant, fiecare părinte încerca să-i tragă de partea sa, afirmând lucruri dureroase, uneori false, despre celălalt. De asemenea, aflaţi la cuţite, ei îi foloseau pe cei mici ca pe un fel de mesageri. De pildă, „Spune-i tatălui tău să te hrănească mai bine că eşti prea slabă” sau „Transmite-i mamei tale să nu te mai ţină în frig şi în fum data viitoare”. Toate, la nesfârşit.

Una dintre cele mai traumatizante evenimente din viaţa unui copil este divorţul părinţilor, apoi obligaţia de a trăi cu un părinte vitreg. Din păcate, situaţiile acestea sunt din ce în ce mai prezente. Ce e de făcut? Specialiştii spun că părinţii ar trebui să lase deopar­te propriile sentimente, să-l lase pe micuţ să se exprime, să-i explice acestuia într-un mod cât mai direct că divorţul nu este vina lui şi să nu-l transforme într-un confident al unuia dintre ei. Desigur, sunt multe cazuri în care relaţia copil-părinţi naturali/vitregi este bună şi lipsită de incidente, însă de cele mai multe ori, indiferente dacă unul sau ambii părinţi se recăsătoresc, copilului îi rămâne dificila perioadă de adaptare. Specialiştii spun că ceea ce îi uneşte cel mai mult pe oameni este existenţa unui ideal comun. Baftă în căutarea lui!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de