x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum refuzi un dar de care chiar n-ai nevoie

0
Autor: Tudor Octavian 30 Oct 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Sunt urmărit de mai multe săptămâni de autorul unei cărţi elefantine, de patru kile şi jumătate. O fi având ea şi nişte însuşiri, dar ce mă sperie sunt dimensiunile. Când mi se vâră pe gât o plachetă subţire şi uşoară de o sută de pagini, nu-i foarte greu să mă apăr. De altfel, nici autorii nu insistă la nesfârşit să scoată de la mine un articol sau măcar o opinie încurajatoare. Presiunea e întrucâtva proporţională cu grosimea tipăriturii.



La un volum monumental, totul e să faci orice ca să nu-l primeşti. Există soluţii, dar trebuie să fii decis. Ultima soluţie ar fi să i-l dau în cap celui care vrea musai să mă oblige să-l primesc.

N-am să ajung niciodată la această ultimă onoare a cadourilor cu de-a sila, dar foarte aproape de ea am fost în mai multe rânduri. Şi nu-i numai problema cărţilor de dar care nu-mi trebuie. Cele mai multe plocoane ascund un interes. Ţi se dă un lucru de care n-ai nevoie şi ţi se ia ceva nepreţuit: libertatea gândului.

În cazul cărţii, care seamănă cu un tort dreptunghiular, treaba se anunţă complicată şi cu mult risc, încă din clipa în care autorul mă anunţă surâzător că mi-a pus deoparte un exemplar şi că e necesar să cădem de acord asupra transferului. Nu-i vine nici lui uşor să umble cu tortul în geantă, până ce mă va prinde la înghesuială, ca să mi-l pună în braţe.

Nu merge să-i dau întâlnire şi să nu mă duc, pentru că va fi înţelegător şi-mi va propune încă un randevu. O idee ar fi să iau cărţoiul, iar când va telefona ca să mă întrebe amicul dacă mi-am făcut timp să-l citesc să-mi exprim dezolarea: din cauza unor necazuri în familie am pierdut sensul realităţii şi l-am uitat în metrou! Nu te grăbi să mă condamni, am să-i spun, deoarece am aranjat la o librărie să cumpăr altul cu preţ redus pe care n-o să-l mai pierd. Îi dau astfel de înţeles că, scoţând banul din buzunar, situaţia se schimbă. Nu mai e vorba de un cadou, care mă angajează, ci de un bun al meu. Fac ce poftesc cu el. Pot să-l abandonez în metrou din nou şi să nu dau socoteală nimănui pentru asta.

E un mod parşiv de a-i spune domnului Sâcâială că prefer să-mi fac biblioteca fără insistenţe din afară. Ar mai exista o posibilitate de refuz acoperit: să-i spun autorului că am casa plină de cărţi şi că una de patru kile şi jumătate nu mai are loc. De fapt, aşa şi stau lucrurile. O carte nouă scoate din bibliotecă una veche.

De fapt, nici nu-i vorba de cărţi, ci de cadouri. O carte elefantină nu-i făcută spre a fi citită. E un mijloc prin care autorul forţează o poartă principală. Normal n-ar fi să se vândă în librării, fiindcă există magazine de cadouri. Magazinul de cadouri e invenţia societăţii democra­tice. Aici se comercializează obiecte de care n-are nimeni nevoie, dar pe care nu poţi să le ignori. Nu poţi să le refuzi, nu te înduri să le arunci, tot ce poţi face e să le dai mai departe cadou.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de