x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum să fie gestionate crize de insolvenţă în UME?

0
Autor: Daniel Daianu 07 Dec 2010 - 18:54

Criza datoriilor publice în zona euro demonstrează caracterul incomplet al cadrului de politică economică al Uniunii Monetare Europene (UME). După multe întârzieri, Uniunea Europeană a aprobat acordarea de asistenţă Greciei şi a creat Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF) pentru o perioadă de trei ani (până în 2013). Consiliul European din 28-29 octombrie 2010 a afirmat că „şefii de state sau guverne sunt de acord asupra necesităţii ca statele membre să stabilească un mecanism permanent de criză pentru salvgardarea stabilităţii financiare a zonei euro”.

Un raport al institutului Bruegel su­gerează crearea unui mecanism european de rezolvare a crizelor (MERC) aşezat pe doi piloni: o procedură de iniţiere şi gestionare a negocierilor dintre un debitor suveran cu o datorie nesustenabilă şi creditorii săi, care ar conduce la o restructurare a obli­gaţiilor acestuia pentru a restabili sustenabilitatea finanţelor sale pu­blice şi norme pentru asigurarea de asistenţă financiară ţărilor din zona euro ca element de rezolvare a crizei. Dacă se constată insolvenţa unei ţări din zona euro, asigurarea de ajutor financiar ar trebui să fie condiţionată de încheierea unui acord între debitor şi creditori prin care se restabileşte solvenţa.

O altă abordare susţine că un asemenea mecanism va face UEM mai expusă la tensiuni, deoarece va introduce dinamici speculative în interiorul acesteia; se face în acest sens o analogie cu Mecanismul Ratelor de Schimb (Paul de Grauwe). De aceea, unii consideră că o versiune europeană a FMI ar fi o alternativă la MERC. Există şi un curent de gândire conform căruia nu este nevoie de un mecanism formal şi că instrumentele tradiţionale, precum o ofertă de schimb de obligaţiuni, ar fi suficiente (Nouriel Roubini).

Dar expunerea reciprocă ridicată între entităţile financiare din UEM şi efectele puternice de contaminare ar face ca restructurarea declanşată individual a datoriei publice să fie riscantă atât pentru ţara implicată, cât şi pentru zona euro. În plus, după cum arată experienţa cu Grecia şi Irlanda, este greu pentru o ţară să renunţe la mândrie, să declare de bună voie un moratoriu la plăţile datoriei şi să ceară o restructurare. O propunere făcută de miniştrii Jean Claude Juncker şi Giulio Tremonti este de a se emite obligaţiuni ale UME, care să meargă până la 40% din PIB-ul Uniunii. Astfel s-ar crea o piaţă de obligaţiuni de rang superior, care ar putea să fie convertite contra obligaţiuni naţionale la discount-uri în funcţie de bonitatea financiară a fiecărei ţări. Diferenţierea ar face ca statele membre să-şi disciplineze politicile economice.

Oricum, se pare că, în anumite cazuri, o restructurare a datoriei publice este până la urmă inevitabilă. Cu atât mai mult cu cât unele programe de ajustare au loc într-un ambient extern ostil şi riscul intrării în morişca cercurilor vicioase este înalt. Ar putea juca politicile la nivelul UE un rol în creşterea şan­selor ca aceste programe să fie de succes? Din păcate, avem în această privinţă un deficit de politici publice.

 PS. Din analiza mea „Reforma guvernanţei economice în UE” (CRPE, Policy paper, nr.17, decembrie 2010)

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de