Cum se mişcă PIB-ul

În acest moment al istoriei României, atitudinea cea mai corectă a societăţii româneşti, în plan economic, este angajarea într-un proces general de întărire a macrostabilităţii. Fapt ce impune ca încă de acum, din 2014, să fie promovate acţiuni în forţă pentru accelerarea reformelor structurale. Diagnosticarea procesului de restructurare, tratamentul bolilor constatate constituie, astăzi, o preocupare de prim ordin. Iar două repere devin fundamentale: cât PIB putem să facem şi ce structură calitativă îi poate fi asigurată acestui PIB.

„Ora exactă” a creşterii economice se dă în mai multe reprize. Mai întâi sunt conturate proiecţiile, întemeiate pe calcule, pe modelări, făcute periodic de Comisia Naţională de Prognoză. Apoi, sunt măsurate înfăptuirile, trimestru de trimestru, an de an, analizele fiind făcute de Institutul Naţional de Statistică. Pe rol fiind milioane şi milioane de calcule. După trei luni de înfăptuiri, cele din trimestrul întâi din 2014, a fost nevoie de alte trei luni ca să ne dumirim cum s-a mişcat PIB-ul în acest trimestru. România, în această privinţă, nu e o excepţie. Aşa e în toată lumea. Iar în Uniunea Europeană, rezultatele se dau simultan la aceleaşi date: în mai, au fost comunicate estimările semnal; la 4 iunie au fost comunicate datele provizorii I; iar miercuri, pe 2 iulie, vor fi comunicate datele provizorii II.

Nu ne aşteptăm la mari modificări în comunicatul de miercuri, 2 iulie. Analizând însă comunicatele din mai şi din iunie, reţine atenţia cu deosebire mişcarea PIB-ului la nivelul întregii Uniuni Europene. Detaliez. Scriu acest comentariu având în faţă un tablou făcut de Eurostat, după primele două rânduri de date din cele 28 de state ce compun Uniunea Europeană. Nu sunt cunoscute încă datele din trimestrul doi al acestui an. Calculele vor fi comunicate începând din august. Sunt însă comparate dinamicile din patru trimestre (trimestrele doi, trei şi patru din 2013 şi trimestrul întâi din 2014) pentru care există date certe. În analiză sunt cuprinse 33 de ţări: cele 28 din Uniunea Europeană plus Islanda, Norvegia, Elveţia, Statele Unite şi Japonia. Ce vedem? În urmă cu un an, 12 ţări (Cehia, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Cipru, Olanda, Portugalia, Slovenia, Finlanda, Croaţia şi Japonia) treceau încă prin recesiuni severe. Altele, între care Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia, Slovacia, Suedia, Marea Britanie, Islanda, Norvegia, Elveţia şi Statele Unite, care lăsaseră în urmă recesiunile, înregistrau, în toate cele patru trimestre analizate, rezultate ce se situau sub cotele României.

Acesta era tabloul în vara anului 2013. Acum, în vara lui 2014, Uniunea Europeană înregistrează rezultate mult mai bune. Recesiune, potrivit definiţiei în vigoare, se mai înregistrează doar în Irlanda, Grecia, Croaţia, Cipru şi Finlanda. Iar România, în continuare, este în vârf cu ritmul cel mai bun al PIB-ului. Şi atunci, dacă aşa stau lucrurile, de ce nu creşte şi bunăstarea? Pentru că munca performantă şi productivitatea muncii sunt încă modeste.