x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum vrem să trăim?

0
Autor: Adrian Vasilescu 27 Aug 2007 - 00:00
Mulţi dintre romăni, prea mulţi, işi doresc un fel de "stat al bunăstării" cu totul inedit, aşteptăndu-l să rezulte din imposibila combinaţie a socialismului părăsit şi a capitalismului de care ne e teamă să ne apropiem. La această răscruce de drumuri, cănd iluziile se destramă, dacă s-ar putea, am cumpăra de-a gata bunăstarea visată. Dar n-avem cu ce s-o plătim. Fiindcă in acest mare "sac" pe care il numim avuţia societăţii se adună incă prea puţini bani.


Problema are vreo rezolvare? Una singură, bineinţeles: desăvărşirea reformei structurale in economie. Dificilă treabă, căci şi reforma structurală e scumpă, iar banii statului şi ai companiilor private sunt număraţi. A incrucişa insă braţele in semn de resemnare ar fi cea mai proastă soluţie.


Statul are nevoie, aşadar, de bani mai mulţi. De unde pot fi luaţi? De la buget, desigur. Se impun insă două condiţii. Ambele obligatorii. Prima: deficitul bugetar să nu mai crească, pentru că ar submina poziţia Romăniei in Uniunea Europeană. A doua: să crească cheltuielile, pentru a nu afecta salariile bugetare, pensiile şi ajutoarele sociale. Ceea ce inseamnă că rămăne un singur teren de manevră: capitolul de venituri.


Să vedem, deci, cum pot fi inmulţite sursele de venituri. Taxa pe Valoarea Adăugată e aplicată pe tot ce cumpărăm, de la jucării pentru copii pănă la automobile şi obiecte de lux. Greu de crezut că va putea să crească. Aşa că din TVA vor fi obţinuţi bani mai mulţi numai dacă se va vinde mai mult şi se va cumpăra mai mult. Impozitele pe salarii, aplicate tuturor celor care sunt plătiţi la vedere pentru munca lor, pot aduce şi ele bani mulţi. Dar nu prin creşterea cotelor, ci prin mărirea căştigurilor. Şi a numărului de salariaţi. Impozitele calculate pentru pensiile mari vor aduce bani mai mulţi la buget numai dacă vor fi mai multe pensii mari. Impozitele pe profit, pe care le incasează statul din ce s-a realizat in economie - diferenţa putănd fi repartizată pentru rezerve şi provizioane obligatorii, pentru investiţii, pentru dividende şi pentru premierea salariaţilor - , ar putea aduce bani mulţi numai dacă vom avea cifre de afaceri mai mari şi mai multă valoare adăugată.


Există insă şi un revers al medaliei. Salariile sunt incă modeste in Romănia. Profiturile companiilor sunt descurajate de nenumărate dări, incepănd cu CAS-ul. Din aceşti bani, plătiţi de noi, nu pot să ajungă sume consistente la sănătate, invăţămănt, armată, justiţie, poliţie, administraţie publică. O altă parte, restrănsă şi ea, o consumă investiţiile publice. Aceste tipuri de cheltuieli sunt şi vor mai continua să fie sufocate. Economia nu-i capabilă, incă, să alimenteze substanţial bugetul. Fiindcă, la noi, cele mai multe companii se menţin pe linia de plutire, cu o eficienţă modestă a muncii, cu creşteri mari ale costurilor de producţie şi cu o competitivitate aflată la mare depărtare de exigenţele acestui sfărşit de secol.


Mai e insă o intrebare, la fel de grea: căt va putea fi intinsă plapuma protecţiei sociale? Pentru că, in societatea noastră, incă ne confruntăm cu condiţii de viaţă situate la limita cea mai de jos. Intrebarea in cauză, extrem de importantă, merită un răspuns demn de o ţară membră a Uniunii Europene. Nu va putea să fie dat acest răspuns căt timp producţia continuă să săngereze. Incercările de creşteri cantitative sunt anihilate de restrăngeri in domeniile productivităţii muncii şi ale competitivităţii. Toate acestea reduc la minimum resursele necesare unei protecţii sociale solide. Lucrurile se complică şi mai mult cănd se ajunge la măsurile ce ar urma să fie luate: inchiderea fabricilor care pierd bani, restrăngerea deficitelor, declanşarea bătăliei pentru eficienţă.


Un canal accesibil imediat spre bani mai mulţi, care să aducă un inceput de bunăstare, se dovedeşte a fi bătălia cu inflaţia. O bătălie purtată in condiţiile pieţei libere. Mai ales că a trecut vremea cănd autorităţilor li se intindea capcana răspunsurilor sintetizate in sondaje de opinie prin care se cerea ingheţarea preţurilor. Ce ne-a adus controlul administrativ al preţurilor am văzut. Mai intăi inflaţie ascunsă, bazată pe acumulări de preţuri neadevărate. Apoi transformarea in inflaţie făţişă, ce se manifesta exploziv. In vreme ce inflaţia şi producţia se derulau in contratimp: cănd urcau preţurile, scădea producţia; cănd incepea creşterea, erau puse "sub control" multe dintre preţurile produselor de bază, la energie, la unele materii prime vitale, la numeroase produse alimentare; cănd din nou au fost liberalizate preţurile, a scăzut iar producţia. Am avut insă şansa să vedem venind un alt timp, fundamental diferit, in care descreşterea economică s-a transformat in creştere, iar inflaţia in dezinflaţie. Şi iată că am ajuns să vedem cum PIB-ul creşte mai repede decăt preţurile. O redută deja cucerită. Nu avem nici un drept s-o pierdem.


Ce ne aşteaptă? Mai multă muncă, mai multă competenţă, concurenţă la sănge. Numai aşa se va putea ajunge la restabilirea adevărurilor esenţiale in economia reală. Altfel, ne vor lovi iar bolile care au măcinat mulţi ani investiţiile, producţia, consumul. Şi, mai ales, banii.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   bani

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de