x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum zicea şi…

0
Autor: Andrei Bacalu 20 Mai 2007 - 00:00
Cum zicea şi…


Această formulă, dispreţuită de mulţi intelectuali, care o califică drept banală, uzată, chiar penibilă, este folosită pentru introducerea in conversaţie, mai rar intr-un text scris, a unui citat. El poate fi real, fals, eronat şi chiar inventat. Există mari dificultăţi, unele aproape insurmontabile, in ceea ce priveşte atribuţia, de multe, foarte multe ori, cel puţin fantezistă.



Această formulă, dispreţuită de mulţi intelectuali, care o califică drept banală, uzată, chiar penibilă, este folosită pentru introducerea in conversaţie, mai rar intr-un text scris, a unui citat. El poate fi real, fals, eronat şi chiar inventat. Există mari dificultăţi, unele aproape insurmontabile, in ceea ce priveşte atribuţia, de multe, foarte multe ori, cel puţin fantezistă.


Exemple? Se ştie cu siguranţă că Sherkock Holmes nu a folosit formula: "Elementar, dragul meu Watson!", nici măcar o singură dată. Nu contează, aproape toată lumea este convinsă de contrariu iar in anii '70 ai secolului trecut o emisiune de ştiinţă a televiziunii belgiene se numea: "Elementar, draga Einstein!".

Nici Ingrid Bergman, nici Humphrey Bogart nu au spus in "Casablanca": "Play it again, Sam !" iar Maria Antoaneta nu este in nici un caz autoarea formulei: "Dacă nu au păine să mănănce cozonac!", care apare intr-un text al lui Rousseau. Citatul exact imi lipseşte pe moment.

Căt despre Goering, nu el este cel care işi căuta pistolul atunci cănd auzea cuvăntul "cultură", expresia apare intr-o obscură piesă de teatru din anii '30. Muhammad Ali, boxerul numit căndva Cassius Clay, nu a afirmat nicicănd că nu are nici o treabă cu nord-vietnamezii, nu l-au insultat vreodată.

Citatele care circulă sunt imbunătăţite cu timpul, se şlefuiesc, devin mai concise, fenomen numit de specialişti "telescopare". Un singur exemplu, ziaristul Leo Durocher a scris căndva că: "Băieţii buni au ajuns cu toţii acolo, pe locul şapte". A trecut o vreme şi formula suna: "Băieţii buni ajung ultimii la ţintă".

Supravieţuirea unui citat asigură cumva supravieţuirea personajului căruia ii este atribuit, pe drept sau pe nedrept. Revoluţionarul american Patrick Henry nu a declarat: "Vreau libertatea sau moartea!", formula a inventat-o unul dintre biografii săi şi face parte acum din imaginea istorică a personajului. Uneori, citatul e adevărat dar greu de crezut. Karl Marx a afirmat, pe franţuzeşte, că nu este marxist!

Există, neoficial, profesiunea de detectiv al citatelor. Cei care o practică au scos la iveală adevărate bijuterii ale genului - vedeta Zsa Zsa Gabor, intrebată căţi soţi a avut, a răspuns, plină de candoare: "In afară de ai mei?". Primul inţelept care ne-a sfătuit: "Să spunem lucrurilor pe nume!" a fost Erasmus. Aforismul: "Cu prieteni ca ăştia nu mai am nevoie de duşmani!" il are ca autor pe obscurul jurnalist Joey Adams. Lista continuă.

Să nu uităm că există citate a căror repetiţie devine de-a dreptul obositoare. Cine nu s-a săturat de observaţia lui George Santayana: "Cei care nu işi amintesc trecutul sunt condamnaţi să-l retrăiască", de altfel total eronată, indiferent din ce unghi o priveşti? La fel şi cu opinia lui Goethe: "E uşor să acţionezi, greu să găndeşti" sau cu fraza lui Bergson: "Universul este o maşină de fabricat zei".

Din fericire, unele, oricăt de des ar fi repetate işi păstrează farmecul şi prospeţimea. Este cazul lui Samuel Beckett, convins că in viaţa de apoi" vom sta de vorbă despre vremurile bune in care ne doream moartea". Sau Kafka, cel care ne invăţa că "este de ajuns ca săgeata să se potrivească perfect cu rana pricinuită". Poate Salvador Dali care striga: "Picasso e un geniu! Şi eu! Picasso e spaniol! Şi eu! Picasso e comunist! Eu nu!" deşi amăndoi erau catalani iar simpatiile procomuniste ale lui Picasso erau destul de vagi.

Oricine are, inevitabil, unul sau mai multe citate favorite. Un prieten m-a asigurat că nu există nimic mai important decăt vorbele lui Arnold Geulincx, filozof flămănd din secolul 17: "Ubi nihil vales, ibi nihil velis", "Dacă nu valorezi nimic, să nu vrei nimic". Un altul se bucură de inţelepciunea satiristului roman Juvenal care se intreba acum două milenii: "Quis custodiet ipsos custodes?", "Cine ii va pazi pe paznici?", asta după ce lansase sloganurile "Mens sano in corpore sano" şi "Panem et circenses". Eventualele erori de ortografie sau gramatica latină imi aparţin in exclusivitate.

Un iubitor de poezie crede că in sublima traducere din Shakespeare a lui Ion Barbu, in scena visului din Richard al III-lea, exista o culme a poeziei: "să scapere la galben mal smintitul lor deochi". Personal, imi place să citez un titlu din: "Bibliografia generală", al doilea volum din "Ingeniosul bine temperat" al lui Mircea Horia Simionescu − Nicolae Rata: "Jupuirea de viu in relaţiile dintre puterea otomană şi satul Tartasesti (jud. Covurlui)".

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de