x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cuminţenia pământului

0
Autor: Ion Petrescu 09 Apr 2009 - 00:00

Într-un dialog purtat cu un expert militar în resurse umane din Bundeswehr am înţeles de ce - evident că nu numai pe acest plan - mai avem standarde occidentale şi practici răsăritene în comunitatea euroatlantică.

La ei există managerul şi traseul de carieră. Chiar interlocutorul meu îndeplinea un asemenea rol la un corp multinaţional, compus din profesionişti militari danezi, germani şi polonezi. Cei din urmă puseseră la dispoziţie o cazarmă din anii socialismului. Danezii şi germanii au asigurat fondurile necesare transformării într-o unitate ultramodernă. Comandantul, locţiitorul şi şeful de stat major reprezentau cele trei forţe armate aliate.

Rotaţia naţiunilor pe posturile amintite se efectuează cu o exactitate matematică. De la acest amănunt a pornit discuţia cu managerul german al unei cariere militare. Mi-a pus în faţă o foaie cu parcursul profesional al unui locotenent-colonel din armata poloneză.

Acesta mai avea de efectuat un an pe funcţia respectivă. Se ştia precis data - ziua, luna, anul - în care urma să predea funcţia.
În acel moment, dacă rezultatele sale erau bune, era trimis la un curs şi promovat în alt post. Dacă nu - trecea în rezervă.

Mai dificil a fost răspunsul vizând realitatea de la noi, de acasă. Că nu am avut şi nici nu avem manageri pentru cariera militară - aceasta este o realitate tristă. La instalarea în fruntea Statului Major General a bătăiosului general Eugen Bădălan, acesta a anunţat înfiinţarea unei direcţii cu acest scop. Ba, mai mult, l-a şi prezentat pe cel care fusese numit şeful direcţiei. Din raţiuni care (voit) ne scapă, un vis frumos a devenit o simplă... amintire.

Dar nu avem nici foaia de... parcurs. Totul a fost şi este o loterie. Am să dau un exemplu. Trist. Pe când în fruntea armatei se afla un consilier prezidenţial actual, o brigadă din inima ţării a fost încredinţată unui ofiţer tânăr, capabil, decis să ardă etapele. Faptul că avea curajul să meargă, cu problemele brigăzii, dorită etalon profesional, direct la liderul militar al armatei a generat antipatii.

Şi cum cel care îl înţelegea a avut parte de un alt... traseu de carieră, bravul ofiţer a fost scos de la brigadă sub pretextul promovării într-o direcţie centrală. Nu ca şef. Deoarece era prea tânăr! Şi nu îl mai susţinea nimeni.

A luat totul de la capăt. Dar când se afla într-un meritat concediu s-a trezit din nou "promovat". În jos! Comandant de brigadă în nord-estul ţării. Doar există regula nescrisă:
Pe incomozi îi plimbi până se satură ei singuri şi pleacă de bunăvoie...

Viaţa a făcut ca o funcţie importantă, într-un eşalon central să devină liberă. Îndeplinea toate condiţiile. Mai puţin una. Avea idei! Activase un timp semnificativ la un comandament aliat de peste Ocean. Şi ca tacâmul să fie complet, după ce absolvise Colegiul de Război al SUA, a finalizat cu succes şi Universitatea Naţională de Apărare din Washington D.C.

Şi ce? Era altul mai devotat, gata să execute totul cum i se ordona? Acesta merita promovat! După cum s-a şi întâmplat. Studii peste hotare? Engleză la nivel profesional? Criterii NATO? Obedienţa contează! Numai că Dumnezeu nu-i lasă la greu pe cei năpăstuiţi de soartă. A fost scos la concurs un post de diplomat militar, acolo unde se decide soarta lumii.

L-a câştigat! Fără drept de apel din partea numeroşilor contracandidaţi. Cu ochii trişti a traversat Oceanul, servindu-şi, din nou, ţara cu o modestie rar întâlnită.

Şi când te gândeşti că... de unde a plecat sunt promovaţi şi oameni care nu ştiu o iotă din limba engleză, nu au absolvit nici un colegiu NATO, darmite National Defense University! Da, dar dovedesc că au pentru superiorii lor mesajul dezirabil!
Precum celebra sculptură a lui Constantin Brâncuşi: CUMINŢENIA PĂMĂNTULUI...

Cine iese din rând şi (culmea!) are dreptate i se înscenează ceva. O delaţiune - care asigură o promovare. O defăimare - care facilitează o altă numire. Şi lista ar putea continua. Vom reveni cu exemple. Câştigă la loteria promovărilor cei care au o anumită culoare. Bineînţeles că nu... politică. Vânt bun din pupa!

NOTA BENE: Telefonic am fost avertizat să fiu atent ce scriu. Merg mai departe. În serviciul adevărului necenzurat.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de