Cunoştinţe sau prieteni.

Cineva mi-a spus ca s-a simtit tradat de un prieten, iar aceasta tradare a sentimentului de prietenie il infuriase, il adusese in situatia de a lua o decizie drastica si a intrerupe relatia. Am vorbit cu persoana aceasta dupa ce se consumase si enervarea, si furia, dupa ce luase si decizia, in schimb in acel moment omul traia un profund sentiment de vinovatie. Tocmai vinovatia l-a determinat sa-mi povesteasca in amanunt despre relatia de prietenie care se rupsese si, o data cu ea, omul luase si decizia de a nu-i mai acorda celuilalt un ajutor, asupra caruia cazusera amandoi de comun acord in trecut. Povestea acestei prietenii continea o fisura majora, una pe care am sesizat-o intr-o multime de relatii interumane; acesti doi oameni confundasera "cunostinta" cu "prietenul". Erau doar niste cunostinte care aveau interese reciproce sa mentina o relatie la linia de plutire, dar se comportasera de parca ar fi fost prieteni. Interesul sedea in umbra, ascuns in spatele ecranului mintilor si al emotiilor, si incerca sa mimeze un sentiment. Sentimentul era obscur, aproape inexistent, ceea ce facea ca relatia sa pastreze racoarea si instabilitatea induse de el. Mai mult, presupusa prietenie era plina de reprosuri, tensionata, zbuciu­mata, inchisa in conditii si-n asteptari, in neintelegeri si-n impacari, intotdeauna dictate de necesitatea de a avea o legatura, nu de bucuria sufleteasca.

Altcineva – cu o problema ase­ma­na­toare – m-a intrebat care-i dife­renta dintre un prieten si o cu­nos­tin­ta? Cum iti dai seama ca esti prieten cu cineva? Intrebarile acestea pot parea banale sau nesemnificative, dar – daca ne gandim ca nu ne invata cineva la scoala despre prietenie – intelegem cat de binevenit ar putea fi sa cautam raspunsuri pentru cele mai simple aspecte ale existentei noastre, inainte de a avea experiente du­re­roase. In materie de tradare a senti­men­tului de prietenie avem cu totii expe­riente tulburatoare, ca si in dra­gos­te. Iar una dintre cauzele separarii noastre de un prieten este tocmai confuzia pe care noi insine o facem intre sentimentul prieteniei si cel al relatiei necesare. Pentru tradarea prie­teniei, chiar daca pare ca celalalt poarta vina, avem nevoie sa ne asumam responsabilitatea chiar noi. De ce? Pentru ca cel care ne tradeaza nu ne-a fost prieten niciodata, ci o cunostinta. Undeva, la un anumit ni­vel al fiintei noastre, stim cu certitudine ca am mimat prietenia cu un om de care aveam nevoie. Putem sa avem nevoie de un anumit serviciu si pentru acel serviciu sa "inchidem ochii" la anumite manifestari care ne displac, de fapt, la celalalt. Putem sa traversam o perioada mai dificila, cand avem nevoie de compania cuiva si se intampla sa fie pe aproape... o cu­nos­tinta, pe care o confundam cu prie­te­nul pe moment sau pentru o perioa­da. Diferite nevoi, de la cele materiale la cele sociale sau pur psihologice ne pot amagi in privinta prieteniei, iar autoamagirea aceasta ne poarta pe aripile unei relatii din necesitate. Trecem cu vederea trasaturi de caracter ale presupusului prieten, multe nesu­fe­rite sau pe care le judecam aspru. Avem asteptari, pretentii si tensiuni, dar ne prefacem ca nu le vedem prea bine, pana cand... ele se manifesta violent, ca un act de tradare, de abandon, de deziluzie si neincredere, care duc la ruptura. De fapt, ne separam de-o cunostinta ca de un prieten si credem ca ne separam de un prieten. Se intampla extrem de rar sa ne tra­deze si sa ne insele un adevarat prie­ten. De ce? Pentru ca prietenia se bazeaza pe afectiune, pe o forma de manifestare a iubirii, adesea cu mult mai profunda, mai durabila, mai pu­ternica si mai luminoasa decat ma­jo­ritatea formelor cunoscute ale iubirii. Poate ca in nici o alta relatie nu-i mai durabila iubirea decat intr-o relatie de prietenie. In nici o alta relatie nu-i mai puternic necon­di­tio­na­ta iubirea. In prietenie avem de-a face cu un sentiment de caldura, de comuniune, de impartasire si incredere dincolo de orice obligatie. Nu asteptam ajutor de la un prieten, dar – daca el poate – intotdeauna ne va ajuta. Iar daca nu ne poate ajuta, niciodata nu vom considera ca ne-a tradat. Intr-o relatie necesara, avem conditii, nevoi, as­tep­tari, pretentii si, cel mai important, se poate sa ne purtam placut, dar din obligatie, nu din dragoste. Este deosebit de important sa facem dis­tinctia clar intre un prieten si o cu­nos­tinta, fie macar si pentru ca asta ne ajuta – in caz de tradare – sa inte­le­gem ca ne-a tradat un cunoscut, nu un prieten.