x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Curcubeul huiduielilor

Curcubeul huiduielilor

de Dorin Tudoran    |    09 Dec 2004   •   00:00

Pe la inceputul acestui an aflam ca intr-una dintre emisiunile tale de la Realitatea TV afirmasesi ca se vorbea tot mai insistent despre intrarea mea in politica. Cereai chiar opinia invitatului pe care il aveai in studio. Am ramas stupefiat.

Click pentru a mari imaginea
Te-am contactat printr-un prieten comun si te-am intrebat de unde si pana unde se vorbea "atat de insistent" despre un lucru ireal. Mi-ai spus. Te-am prevenit ca erai victima unei clasice operatiuni de intoxicare. M-ai rugat sa te caut cand ajung prima oara la Bucuresti. Oprit in Bucuresti pentru mai putin de 48 de ore, am inregistrat cu tine o 100%. Am raspuns intrebarilor tale despre pretinsa mea intrare in politica si am dezmintit zvonul aberant ca as fi fost candidatul la Presedintie pe care il pregatea dl Ion Iliescu. Cum s-a vazut, nu am intrat in politica, iar dl Ion Iliescu se va fi prapadit de ras auzind de toata aceasta tarasenie. Am crezut ca erai victima inocenta a unui zvon. Ni se intampla tuturor. Uitasem ca emisiunea fusese inregistrata pe 1 aprilie, ziua pacalelilor.

Astepti de la mine "o explicatie clara" in legatura cu "acest episod" din viata mea - contractul de consultanta tehnica acordat Partidului Umanist din Romania? Astepti in zadar, caci nu am facut nimic altceva decat sa-mi exercit dreptul de a trai intr-o normalitate pe care prea multi romani, mai ales gazetari, se prefac a o dori, cand, de fapt, o dispretuiesc profund. Instalata, fie si plapand, normalitatea le-ar suprima niste drepturi fundamentale: cel la barfa, la calomnie si la manipulare. Explicatia am dat-o in cateva randuri, desi nu as fi avut nici o obligatie sa o fac. Din pacate, nu o explicatie se astepta si se asteapta de la mine, ci dezvaluiri palpitante, demascari, incriminari si recriminari, ma rog, tot balciul la care se preteaza multa lume. Eu nu sunt multa lume; eu sunt doar Dorin Tudoran, si de la mine nu veti avea balci.

PUR a avut o sansa reala de a crea o anume bresa. Ar fi putut sa mearga independent in aceste alegeri, sa foloseasca un neasteptat capital castigat la vremea alegerilor locale, sa-si clarifice si sa-si intensifice mesajul pe care l-a avut dupa iesirea de la guvernarea cu PSD, sa demaste in continuare "partidul-stat" si tot ce tine de acea masinarie infernala. Ca intra ori nu in Parlament de aceasta data era irelevant. In timp si cu multa sudoare, relevant ar fi devenit ca se poate iesi din tiparul unei bipolaritati politice false si devastatoare - PSD±aliati de circumstanta vs PNL/PD±aliati de circumstanta - si ca electoratului incep sa-i fie oferite si alte variante in afara traditionalelor struto-camile politice. Consiliul National PUR a decis insa cum a gasit de cuviinta; prin vot statutar. Eu unul continuu sa cred ca optand astfel, PUR si-a asumat riscul de a fi considerat un Cadrilater vremelnic sau chiar nesincer razvratit, reintors acum la patria-mama, PSD, in mana cu cei trei trandafiri ai iertarii. Ca a pedepsit performanta in favoarea castigului de moment si ca a pierdut, poate pentru totdeauna, sansa de a-si afirma o identitate ideologica. Dar nu am avut si nu voi avea vreodata dreptul sa trec dincolo de o parere personala, sa acuz o formatiune politica, din care nici macar nu fac parte, pentru felul in care a decis sa opteze. "Civilizatia optiunii" se refera atat la optiunile jucatorilor politici, cat si la cum sunt comentate aceste optiuni. Ziarul pe care il conduci nu pare sa respecte o asemenea civilizatie.

Atunci cand ti-am impartasit surprinzatoarea propunere a dlui Dan Voiculescu de a candida la Presedintie din partea PUR, ti-am spus si de ce nu o voi face. Mi-ai raspuns: "Nu vreau sa-ti dau sfaturi, dar gandeste-te ca e mare nevoie de oameni ca tine in politica". Amuzant. Daca numai pentru a fi oferit un serviciu strict tehnic acestui partid, ziarul pe care il conduci titreaza, in numarul din 3 decembrie, "Dorin Tudoran, in clasa de mijloc a Securitatii", banuiesc ca de-as fi candidat pentru Cotroceni, m-ati fi promovat la functia de fost adjunct al lui Tudor Postelnicu, nu?

Respect deplina libertate de exprimare pe care ai promis-o redactorilor tai "cata vreme ceea ce scriu nu reprezinta acuze fara acoperire, minciuni, delatiuni etc.". Crezi ca toate afirmatiile dnei Ioana Lupea, semnatara articolului, au acoperire? Aveti vreo dovada ca banii PUR sunt "bani inmultiti chiar din conturile Securitatii"? Aveti vreo dovada ca eu stiu ca e vorba de asemenea bani? Si aveti vreo dovada ca banii pe care i-am primit sunt "de ordinul sutelor de mii de dolari"? Ar fi foarte bine sa aveti asemenea dovezi la indemana, si inca repejor. Pe langa cele dinainte, minciuna ca m-as fi intors in SUA dupa revenirea PUR in alianta cu PSD este o bagatela. Am sosit in Bucuresti la 18 august si am plecat din Bucuresti la 29 august. Consiliul National PUR a votat sa intre in alianta electorala cu PSD la 5 septembrie.

M-a deranjat titlul? Evident. Si cel general, "Intelectuali cazuti", si cel dedicat numai mie - "Dorin Tudoran, in clasa mijlocie a Securitatii". In plus, m-a revoltat sa te vad dand bun de tipar unor calomnii impotriva mea.

Inteleg ca dna I.L. ma acuza ca as fi fost tentat de bani. Interesant. Pe vremea cand conducea acest ziar, am scris, pe gratis, editorialul de joi pentru o buna bucata de vreme. Poate iti spune cu cat erau platiti ceilalti editorialisti si colaboratori ai ziarului. Daca n-as intelege cat de oripilata este dna I.L. de banii Securitatii, te-as ruga sa-mi transmiti un numar de cont in care sa-i transfer toate sutele de mii de dolari pe care le-am dobandit pe baza contractului incheiat cu PUR. Fireste, minus ce am platit drept taxe. Ceva imi spune ca ar avea nevoie, in continuare, sa trudeasca pe branci la gazeta pe care o conduci.

Intr-o discutie pe care am avut-o cu dl Voiculescu in luna mai, am observat ca avea pe birou o caseta video. Era o copie a discutiei noastre din aprilie la Realitatea TV. Dl Voiculescu m-a intrebat ce cred despre tine ca realizator tv. I-am spus ca, daca se gandeste sa te angajeze, ar fi o idee excelenta. A zambit. Mi-a parut foarte rau atunci ca nu m-a ascultat. Astazi, ma bucur enorm ca nu a facut-o: ai ramas nepatat de banii Securitatii si poti sa te uiti cu inima impacata in ochii subalternei tale I.L. Totusi, o intrebare: daca dl Voiculescu ar fi acceptat sa-ti ofere salariul pe care l-ai cerut (nu stiu daca e adevarat, caci nu am discutat aceasta chestiune cu dl Voiculescu, fiindca ar fi fost nepotrivit sa o fac, dar, vorba gazetei voastre, "se zvoneste" ca era vorba de vreo 120.000$-130.000$ pe an, cu plata primului an in avans), ar fi fost ori nu o calomnie daca dna I.L. ar fi scris ca la Antena 1 esti platit "din bani inmultiti chiar din conturile Securitatii?", mai ales daca ar fi adaugat ca poate stii pentru cine lucrezi, dar te-au tentat sutele de mii de dolari?

Ma bucur sa aflu ca toti banii dlor Luca si Vantu sunt mai curati decat orice ban al dlui Voiculescu. E foarte mare nevoie si de vesti bune. Si abia acum inteleg semnificatia acelui "Cei patru apostoli au fost trei,/Luca, Vantu si Maitreyi". N-am sa-ti spun tocmai eu al cui pseudonim de lupta, si nu doar electorala, este Maitreyi - corect pronuntat "noi astia, trei-patru". Si te cred cand imi confirmi ca printre milioanele de dolari ai nevoiasilor nostri prieteni catavenci, noii editori al ziarului pe care il conduci, nu exista nici un Rotweiler negru in cerul gurii, ba nici macar un Dalmatian. Totusi, chiar crezi ca nu exista nici un conflict de interese intre a fi parte a unui trust de presa si a beneficia de contracte de monitorizare... a presei? Adica, e acceptabil sa fii, simultan, jucator si arbitru?

Ma bucur sa aflu ca nu iti plac televiziunile si ziarele de partid. Ma intreb insa, sunt mai breze televiziunile de sindicat si ziarele de gasca? Imi spui ca la Realitatea TV, Europa FM sau ziarul pe care-l conduci poti sa te exprimi atat de liber incat sa nu-ti fie rusine de profesiunea pe care ti-ai ales-o. Si imi vorbesti cu patos de standardele tale profesionale. Inca o data, te cred, desi m-ai pacalit de 1 aprilie. Dar intrebarile vin de la sine: daca asa stau lucrurile, cine te-a impiedicat sa respecti, in integralitatea lui, dreptul la replica al dlui Mihnea Berindei? De ce a fost obligat sa-l publice in revista 22? Cine sau ce te-a impins sa treci peste deontologia profesionala de care imi vorbesti cu atata convingere? Chiar esti sigur ca tu conduci acest ziar? Libertatea de a te exprima liber este doar dreptul tau sau si al celui caruia ii refuzi dreptul la replica, chiar daca raspunde absolut impecabil? O sugestie: "stingeti" flash-ul din editia electronica a ziarului - "Ne-am antrenat pentru sinceritate" - , caci unii dintre voi dovediti a va fi antrenat pentru cu totul alte munci.

Sa ne intalnim prima oara cand revin in tara? Da, exista sanse reale sa ne intalnim. Nu neaparat la ceainarie, ca ultima oara. Fireste, vom bea un ceai sau o cafea. E randul meu sa platesc. Pentru ceai. Pentru restul intalnirii, teama imi e ca nota de plata va fi inmanata altcuiva.

Ma imbratisezi? Nu mi-o lua in nume de rau, dar as prefera sa nu o faci. Am observat ca in ultimul timp a primi imbratisarea unui jurnalist roman, mai ales daca iti este si prieten, implica riscul de a fi injunghiat pe la spate.

Imi cer scuze pentru a ma fi intins prea mult la vorba, desi stiu cat de ocupat esti. Te las, caci Zvoninianul - Cotidian al Academiei de Barfe, Calomnii si Sinceritati - are mare nevoie de tine. Mai putin ocupat, eu incerc sa trec, oarecum cu zambetul pe buze, pe sub curcubeul atator huiduieli admirativ-prietenesti.
×
Subiecte în articol: editorial