Cursa leu-euro şi cursa leu-leu

Zilele trecute, pe piata valutara, euro a castigat cateva puncte in plus in fata monedei noastre. Asa ca interesul mass-media s-a concentrat brusc asupra cursei leu – euro, iar dezbaterile publice pe aceas­ta tema au devenit tot mai aprin­se. O noutate? Nici una in apa­renta. De doua decenii, fara intrerupere, romanii sunt cu ochii pe ceasul din turnul pietei valutare. In tot acest timp, fiecare inclinare ceva mai pronuntata a balantei, intr-o parte ori in alta, a starnit co­mentarii, controverse, dispute. Si to­tusi, nici o etapa din evolutia pie­tei valutare nu a semanat cu alta.

Un timp, incepand din 1991, cand a fost deschisa piata valutara la Bucuresti, majoritatea populatiei si cei mai multi dintre actorii scenei economice se uitau la "ciudatul" ceas din simpla curiozitate. Ca sa stie cum se descurca leul in arena valutelor. Erau putini, foarte putini cei care-si reglau dupa el afacerile sau interesele. Foarte repede insa i s-au "afiliat" pietei valutare… preturile interne. Ii auzeam pe tarani in pietele de zarzavaturi: "Cum sa nu fie scump patrunjelul?! N-ai vazut cat s-a facut dolarul?!".

Anii au trecut si, treptat, lu­crurile s-au tot schimbat, mai cu sea­ma dupa ce a fost introdus ca prin­cipal reper euro, in 2003. Acum, si afacerile, si interesele unei mari parti a societatii romanesti sunt legate de mersul pietei valu­ta­re. Exporturile au luat avant, si ex­por­tatorii isi doresc un euro mai scump. Importatorii insa, a caror ac­tivitate o devanseaza inca pe cea a exportatorilor, isi doresc un leu mai scump. fii mai este o parte a po­pulatiei, din fericire restransa, care, desi are venituri in lei, si-a asu­mat riscul sa faca imprumuturi ban­care in valuta. Scriu ca "si-a asu­mat riscul" pentru ca, in ciuda ne­numaratelor avertismente publice date de-a lungul acestor ani de BNR, s-a lasat ademenita de dobanzile aparent avantajoase percepute de banci la credi­tele in va­luta. Ori de cate ori euro se scum­peste, e nevoie de mai multi lei pentru a putea fi platite ratele. Iar daca adaugam si segmentele de populatie care au depozite la banci in valuta, fac tranzactii in valuta cu case si cu terenuri sau primesc ajutoare in valuta de la rudele care isi cauta norocul prin Europa sau prin alte parti ale lumii, vedem lim­pede nu numai cat de nume­roase si de puternice au devenit legaturile societatii noastre cu piata valutara, dar si cat de diverse si de contradictorii sunt aceste interese. Inevitabil deci orice iesire mai accentuata din ritm a cursei leu – euro, intr-o directie sau in alta, produce furtuni in tabara dezavantajata. Cealalta tabara, avantajata, isi exprima sa­tisfactia… prin tacere.

Saptamana trecuta s-a scumpit eu­ro. S-a spus ca "pana la ma­ximul is­toric din 2010". Dar ce rele­vanta mai poate sa aiba com­paratia cu 2010 in imprejurarea in care, de atunci, am trecut printr-o perioada de recesiune dura si de inflatie ga­lopanta provocata de cresterea TVA cu cinci puncte procentuale? De­sigur, comparatia este irelevan­ta. Caci moneda noastra a pierdut puncte in primul rand fata de ea insasi, in cursa leu – leu.