Cursa pentru competitivitate

Competitivitatea poate fi judecata in sens ingust, prin prisma balantei comerciale… poate fi analizata si in sens larg, care priveste economia in ansamblu

Am examinat cresterea deficitelor externe in contextul incetinirii castigurilor de productivitate si al aprecierii leului. Am evocat spectrul unei "boli olandeze" daca intrarile de bani in Romania vor fi in divort cu mersul economiei reale. Ianuarie a consemnat o crestere a deficitului comercial cu peste 60% fata de luna corespondenta din anul trecut!

Competitivitatea poate fi judecata in sens ingust, prin prisma balantei comerciale (presupunand neschimbate veniturile); poate fi analizata si intr-un sens larg, care priveste economia (societatea) in ansamblu. De pilda, Uniunea Europeana, ca bloc, nu pare a avea o problema de competitivitate luand ca reper balanta comerciala. Dar daca ne referim la somaj, venituri, ritmuri de crestere economica, criza din sistemele asistentiale situatia este alta - desi varietatea de circumstante in Uniune este mare. Aceasta stare de fapt sta la originea Agendei Lisabona, a tentativelor de a reforma piata muncii, de a imbunatati pietele "unice". Tot de aceea Comisia de la Bruxelles insista ca bugetele pentru cercetare si dezvoltare (R&D) sa ajunga la cca 3% din PIB, pentru ca invatamantul academic sa fie mai racordat la nevoile industriei. Barroso a devenit cel mai infocat fan al ideii formarii unui Institut Tehnologic European, pe modelul faimosului Massachussetts Institute of Technology din Cambridge (USA).

Pentru europeni, reperele in materie de R&D au fost, in mod traditional, oferite de SUA. Cunoscuta organizatie a cercurilor de afaceri Conference Board a remarcat ca cresterea anuala a productivitatii in intervalul 1999-2005 a fost in UE-15 de 0,5%, fata de 1,8% in SUA si 1,9% in Japonia. Pentru acelasi interval cresterea productiei nationale pentru fiecare ora lucrata a fost in UE-15 de 1,4% fata de 2,4% in SUA. Iar date ale Comisiei de la Bruxelles indica ca cheltuielile pentru R&D au fost in UE-15 de 1,93% din PIB fata de 2,58% in SUA si 3,15% in Japonia.

Nu demult presedintele Bush jr a prezentat starea natiunii. Alaturi de lupta impotriva terorismului el a vorbit despre nevoia de a reduce dependenta fata de importurile de energie si, atentie, a evocat riscul ca SUA sa-si vada erodata poztia de lider in domenii esentiale pentru competitivitatea economica si forta militara. Bush a mentionat ascensiunea economica si tehnologica a unui manunchi de tari asiatice, a Chinei si Indiei in special. Vizita lui la New Delhi este o recunoastere a acestei tendinte in distributia puterii in lume.

Sunt si alte date care pun pe ganduri strategii occidentale. China si India scot anual 1/2 milion de ingineri (cifra in SUA este de cca 60.000); multi dintre absolventii straluciti ai unor universitati nord-americane si vest-europene se intorc acasa, in China si India; unele dintre scolile de inalte studii tehnice (precum cea din Bangalore) concureaza cu omoloagele lor din SUA si Europa; cheltuielile pentru R&D cresc neincetat in Asia; prezenta cercetatorilor asiatici in reviste stiintifice de prestigiu este tot mai frecventa.

Acum doua saptamani am conferentiat la Universitatea din Denver privind mersul Uniunii Europene. Cu acest prilej am asistat la o prezentare facuta de decanul Scolii de inginerie a Universitatii, care a confirmat tendinte sugerate de cifrele de mai sus. In fapt, impresia care mi-a lasat-o ultima vizita peste Ocean este ca americanii, ca si europenii, inteleg ca fara productie, manufacturing (ce include servicii productive), nu se poate concepe competitivitatea, puterea economica. Byron Wien, unul dintre cei mai cunoscuti analisti pe Wall Street (multi ani a fost unul dintre creierele strategice la Morgan Stanley), a impartasit acest gand intr-o discutie restransa la care am luat parte. Acesta este contextul in care trebuie judecate teama fata de relocalizare industriala, recrudescenta protectionismului in Europa si in SUA, dorinta de a impune campioni nationali, rezistenta la achizitii ostile din strainatate (vezi cazul Arcelor vs. Mittal) etc. Ca intotdeauna, realitatea se dovedeste mult mai complexa, nuantata decat un tratat de economie - care si el poate fi scris mai putin bine.

Avem de extras lectii din aceste evolutii.