Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea Constituţională n-a dat o intrepretare a textului. Curtea
Constituţională a rescris articolul 85, aliniatul 2 din Constituţie. În
cazul concret, al Noricăi Nicolai, Curtea i-a dat dreptul de a decide.
Urmare a sesizării înaintate de premierul Călin Popescu Tăriceanu privind conflictul constituţional ivit în cazul Noricăi Nicolai, Curtea Constituţională a dat următoarea decizie: "În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 85 alin. (2) din Constituţie, Preşedintele României poate refuza, o singură dată, motivat, propunerea primului ministru de numire a unei persoane în funcţia vacantă de ministru. Primul ministru este obligat să propună o altă persoană".
Premierul a propus-o pe Norica Nicolai. Preşedintele a refuzat propunerea. Motivat, susţine domnia sa. Nemotivat, susţinem noi. Având însă în vedere că Decizia Curţii nu lămureşte termenul, motivat, Traian Băsescu nu poate răspunde că prin motivat se înţelege nu întemeiat, ci însoţit de un motiv. Dacă e aşa, Traian Băsescu n-avea nevoie să se ostenească a scotoci prin arhive pentru a găsi o sancţiune primită de Norica Nicolai înainte de 1989, pe vremea regimului considerat ilegitim de Traian Băsescu. Putea motiva că refuză propunerea, deoarece n-are o limuzină de 100.000 de euro, ca fiică-sa! În consecinţă, în cazul concret al Noricăi Nicolai, Traian Băsescu a învins. Premierul trebuie să desemneze o altă persoană. La această a doua propunere, Traian Băsescu nu mai poate face nimic. Indiferent dacă-i place sau nu persoana respectivă, dacă o ştie ca fiind hoţ de buzunare sau fată de pe şoseaua de centură, Traian Băsescu trebuie să se grăbească să semneze propunerea.
Prin aceasta ajungem la aberaţia absolută care e Decizia Curţii Constituţionale. Nimeni din lumea noastră de bipede definite prin posesia organului numit logică nu va înţelege de ce, în cazul primeri propuneri, preşedintele are dreptul a refuza, motivat, iar în cazul celei de-a doua n-are dreptul s-o refuze, chiar dacă motivele refuzului sunt mai temeinice decât în cazul primei. E ca şi cum s-ar decide că o femeie nu poate fi violată la prima încercare, dacă îşi motivează refuzul. La a doua, ea poate fi violată. Şi dacă ar invoca faptul că violatorul are SIDA.
Prin esenţa sa, Curtea Constituţională e chemată să dea decizii de interpretare acolo unde textul constituţional primeşte, în cazul unui conflict, interpretări diferite. Textul care a generat conflictul constituţional în cazul Norica Nicolai e articolul 85, aliniatul 2, din Constituţia României: "În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului ministru, pe unii membrii ai Guvernului". Conflictul constituţional (un conflict ivit dintr-o interpretare diferită a aceluiaşi text) a ajuns la Curtea Constituţională. Era normal ca instituţia să dea o interpretare textului. Cea pe care a dat-o în cazul Adrian Cioroianu: preşedintele are dreptul la aviz negativ consultativ.
Preşedintele refuză motivat propunerea înaintată de premier. Prin aceasta, el îşi exercită dreptul de a arăta ţării că persoana desemnată de premier nu corespunde exigenţelor sale. În consecinţă, nu e răspunzător de prestaţia viitorului demnitar. Mai mult, prin asta, preşedintele îşi face datoria de a-i spune premierului să ţină cont de motivele descoperite. Premierul poate să ţină sau nu cont de avizul preşedintelui, dar mai ales de motivele invocate după cuvenita verificare. Astfel, premierul poate renunţa la prima propunere, dovedind că preşedintele i-a semnalat nişte lucruri la care nu s-a gândit, sau poate reveni cu aceeaşi propunere. Refuzând motivat propunerea premierului, preşedintele arăta că nu-şi asumă propunerea. Reconfirmând-o, premierul spunea: "Am înţeles că domnul preşedinte nu-şi asumă propunerea. Mi-o asum însă eu. Împreună cu greşelile pe care le va face ministrul".
Curtea Constituţională n-a dat o intrepretare a textului. Curtea Constituţională a rescris articolul 85, aliniatul 2 din Constituţie. În cazul concret al Noricăi Nicolai, Curtea i-a dat dreptul de a decide. În cazul general al altor miniştri propuşi de premier, Curtea Constituţională i-a da dreptul de a decide doar asupra unei propuneri: prima. Premierul are libertatea de a înainta o a doua propunere, fără a ţine cont de nimic. Cea de a doua propunere e, de fapt, decizia. Premierul are în ultimă instanţă dreptul de a decide cine va fi ministru. Membrii Curţii Constituţionale şi-au dat seama că Traian Băsescu n-o vrea nici în ruptul capului pe Norica Nicolai la Ministerul Justiţiei. Pentru a-i satisface această hachiţă de Stăpân, a introdus în Constituţie un nou articol: Preşedintele are drept de veto în cazul unei singure persoane din România: Norica Nicolai. Dacă ne gândim că, pentru a-i face pe plac lui Traian Băsescu, aceeaşi Curte a declarat drept ilegală o activitate de opt ani a unei instituţii – CNSAS – decizia în cazul Noricăi Nicolai ne arată până unde poate ajunge oportunismul românesc.
Premierul a propus-o pe Norica Nicolai. Preşedintele a refuzat propunerea. Motivat, susţine domnia sa. Nemotivat, susţinem noi. Având însă în vedere că Decizia Curţii nu lămureşte termenul, motivat, Traian Băsescu nu poate răspunde că prin motivat se înţelege nu întemeiat, ci însoţit de un motiv. Dacă e aşa, Traian Băsescu n-avea nevoie să se ostenească a scotoci prin arhive pentru a găsi o sancţiune primită de Norica Nicolai înainte de 1989, pe vremea regimului considerat ilegitim de Traian Băsescu. Putea motiva că refuză propunerea, deoarece n-are o limuzină de 100.000 de euro, ca fiică-sa! În consecinţă, în cazul concret al Noricăi Nicolai, Traian Băsescu a învins. Premierul trebuie să desemneze o altă persoană. La această a doua propunere, Traian Băsescu nu mai poate face nimic. Indiferent dacă-i place sau nu persoana respectivă, dacă o ştie ca fiind hoţ de buzunare sau fată de pe şoseaua de centură, Traian Băsescu trebuie să se grăbească să semneze propunerea.
Prin aceasta ajungem la aberaţia absolută care e Decizia Curţii Constituţionale. Nimeni din lumea noastră de bipede definite prin posesia organului numit logică nu va înţelege de ce, în cazul primeri propuneri, preşedintele are dreptul a refuza, motivat, iar în cazul celei de-a doua n-are dreptul s-o refuze, chiar dacă motivele refuzului sunt mai temeinice decât în cazul primei. E ca şi cum s-ar decide că o femeie nu poate fi violată la prima încercare, dacă îşi motivează refuzul. La a doua, ea poate fi violată. Şi dacă ar invoca faptul că violatorul are SIDA.
Prin esenţa sa, Curtea Constituţională e chemată să dea decizii de interpretare acolo unde textul constituţional primeşte, în cazul unui conflict, interpretări diferite. Textul care a generat conflictul constituţional în cazul Norica Nicolai e articolul 85, aliniatul 2, din Constituţia României: "În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului ministru, pe unii membrii ai Guvernului". Conflictul constituţional (un conflict ivit dintr-o interpretare diferită a aceluiaşi text) a ajuns la Curtea Constituţională. Era normal ca instituţia să dea o interpretare textului. Cea pe care a dat-o în cazul Adrian Cioroianu: preşedintele are dreptul la aviz negativ consultativ.
Preşedintele refuză motivat propunerea înaintată de premier. Prin aceasta, el îşi exercită dreptul de a arăta ţării că persoana desemnată de premier nu corespunde exigenţelor sale. În consecinţă, nu e răspunzător de prestaţia viitorului demnitar. Mai mult, prin asta, preşedintele îşi face datoria de a-i spune premierului să ţină cont de motivele descoperite. Premierul poate să ţină sau nu cont de avizul preşedintelui, dar mai ales de motivele invocate după cuvenita verificare. Astfel, premierul poate renunţa la prima propunere, dovedind că preşedintele i-a semnalat nişte lucruri la care nu s-a gândit, sau poate reveni cu aceeaşi propunere. Refuzând motivat propunerea premierului, preşedintele arăta că nu-şi asumă propunerea. Reconfirmând-o, premierul spunea: "Am înţeles că domnul preşedinte nu-şi asumă propunerea. Mi-o asum însă eu. Împreună cu greşelile pe care le va face ministrul".
Curtea Constituţională n-a dat o intrepretare a textului. Curtea Constituţională a rescris articolul 85, aliniatul 2 din Constituţie. În cazul concret al Noricăi Nicolai, Curtea i-a dat dreptul de a decide. În cazul general al altor miniştri propuşi de premier, Curtea Constituţională i-a da dreptul de a decide doar asupra unei propuneri: prima. Premierul are libertatea de a înainta o a doua propunere, fără a ţine cont de nimic. Cea de a doua propunere e, de fapt, decizia. Premierul are în ultimă instanţă dreptul de a decide cine va fi ministru. Membrii Curţii Constituţionale şi-au dat seama că Traian Băsescu n-o vrea nici în ruptul capului pe Norica Nicolai la Ministerul Justiţiei. Pentru a-i satisface această hachiţă de Stăpân, a introdus în Constituţie un nou articol: Preşedintele are drept de veto în cazul unei singure persoane din România: Norica Nicolai. Dacă ne gândim că, pentru a-i face pe plac lui Traian Băsescu, aceeaşi Curte a declarat drept ilegală o activitate de opt ani a unei instituţii – CNSAS – decizia în cazul Noricăi Nicolai ne arată până unde poate ajunge oportunismul românesc.
