Cutremur noaptea, ca hoții?!

Văd, constat și tot nu îmi vine a crede! Așadar, au trecut câteva ceasuri de când s-a produs seismul de 5,8 grade care a zgâlțâit zdravăn Bucureștiul și alte zone ale țării și nici până acum nu avem un mesaj din partea domnului președinte al tuturor românilor. Firește, nu aș fi avut pretenția ca președintele Klaus Iohannis să ne transmită un mesaj de solidaritate, de încurajare și de încredere, cunoscut fiind, de acum, faptul că domnia sa nu scapă nici-o ocazie pentru a mai arunca pe piață grele acuzații împotriva celor pe care, încă de la debutul mandatului,îi consideră dușmani jurați și personali și nu adversari în bătălia politică. Bătălie în care, între noi fie vorba, președintele României nici nu avea ce căuta.

Mirarea mea- și, desigur, nu numai a mea- este cu atât mai mare cu cât cutremurul s-a produs la orele 3,38, ora locală, așa încât s-ar fi fost de așteptat să reauzim sloganul propagandistic pe care tot domnul nostru președinte l-a brevetat:„noaptea, ca hoții!” Iar, de aici, până la momentul în care domnia sa va cere demisia premierului Viorica Dăncilă sau, măcar a ministrului de Justiție, Tudorel Toader, nu mai era decât un pas.

 Las unora mai pricepuți în arta datului cu părerea, plăcerea de a ne explica de ce și pentru ce nu ne-a onorat Klaus Iohannis cu un asemenea mesaj, în schimb bag seama că există niște anumite similitudini despre merită să discutăm. Mă refer, în primul rând, la faptul că, înainte seismului de azi noapte, în spațiul public au circulat și circulă, cu o semnificativă intensitate, mai multe informații privind chestiuni asupra cărora, în calitate de garant al respectării Constituției și al bunei funcționări a autorităților publice domnul președinte trebuia să se pronunțe. Am în vedere, în primul rând, povestea foarte încâlcită a celor 9 (nouă) dosare în care apărea ca personaj primarul, din acea vreme, al Sibiului, Klaus Iohannis. Dosare care- toate 9 (nouă)!- au fost închise la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba, la cârma căruia se afla procurorul Augustin Lazăr. Cel pe care, câțiva ani mai târziu, Klaus Iohannis, de data aceasta în calitate de Președinte al României, avea să îl investească în funcția de Procuror General. Dar și Președinte al Republicii la care va ajunge, odată și odată, propunerea ministrului de Justiție privind revocare din funcție a lui Augustin Lazăr. Povestea este mult mai încâlcită și comportă o mai amănunțită abordare, dar, cu certitudine, acesta este un caz care se încadrează perfect în categoria ,,suspiciunilor rezonabile’’ în ceea ce privește relațiile interpersonale ale celor două atât de importante personaje ale scenei (și, mai ales, ale scenariilor) statului de drept.

Al doilea pachet de informații se referă la tragedia petrecută acum trei ani la Clubul Colectiv, în urma căreia au murit 64 de tineri, iar 186 au fost răniți. Numai că, așa după cum foarte convingător a fost prezentată situația, aseară, la emisiunea moderată de Andreea Sava pe canalul Antena 3, apar din ce în ce mai multe semne de întrebarea asupra caracterului pur accidental al incendiului. Fapt demonstrat,mai nou și mai nou, și de experimentul făcut de Răzvan Savaliuc. O reluare a cazului se impune și, de aceea, nu pot să nu îi dau dreptate lui Mirel Curea atunci când scrie foarte răspicat despre „marile semne de întrebare asupra cauzelor care au provocat masacrul”. „Vreau să se afle tot adevărul!”- cere mai tânărul meu coleg de breaslă și încheie:„Asta cred că trebuie făcut în memoria victimelor de la Clubul Colectiv!”

 Pornind de aici, orice om de bună credință este îndreptățit să aștepte de la președintele României un mesaj clar către autoritățile statului de drept, cărora să le ceară să reia investigarea cauzelor și a circumstanțelor în care s-a produs nenorocirea și, pe această cale, să stabilească și cine au fost vinovații. Vinovații reali și nu doar cei de ochii lumii. Mesaj care,deocamdată, întârzie, spre deosebire de cel despre tinerii „care a fost nevoie să moară”, pe care l-a dat publicității cu mare celeritate domnul președinte al țării.  

 Fără doar și poate, atunci când se va ajunge, pentru fiecare dintre aceste două seturi de probleme fierbinți, la concluzii adevărate, temeinic probate și care vor fi comunicate opiniei publice,efectul produs va fi similar unui seism cu o magnitudine înspăimântătoare. Să nici nu fie de mare mirare dacă,atunci când pe masa președintelui Klaus Iohannis vor ajunge aceste dosare de-a dreptul explozive, domniei sale in se va cere ,„să facă ceea ce i se spune”.

 Revenind, înainte de a încheia, la cutremurul de azi noapte,care a mai avut spre dimineață o replică de o mult mai slabă intensitate, cred că este cazul să reținem punctul de vedere al specialiștilor care consideră că acesta are și un efect benefic, întrucât a permis eliberarea unei importante cote din tensiunea seismică acumulată. Mare atenție, însă, este vorba numai despre tensiunea seismică din zona Vrancea și în nici-un caz despre tensiunea și despre nemulțumirea crescândă care se acumulează la nivelul societății românești din cauza climatului de neîncredere, de învrăjbire și de instabilitate pe care îl generează maniera partizană, discreționară, voluntaristă în care a înțeles să își exercite mandatul domnul președinte Klaus Iohannis.