x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cuvântul de oroare

23
Autor: Victor Ciutacu 16 Dec 2012 - 12:47
Premierul în exerciţiu şi preşedintele Senatului, însoţiţi de secretarul general al celui mai mare politic, se întâlnesc informal cu preşedintele României. Noaptea, pe fulgerătură, într-o semiclandestinitate jenantă, câştigătorii alegerilor se prezintă disciplinaţi la chemarea marelui învins, creatorul regimului care le-a constituit obiect exclusiv de campanie electorală. Şi asta deşi Constituţia-l obligă să-i cheme, transparent, la consultări. Totu-i atât de confidenţial, încât presa află în mai puţin de două zile despre negocierile nocturne. Laolaltă cu informaţia potrivit căreia aparent ireconciliabilele părţi au pus pe hârtie în cadrul marii furişări şi-un soi de legământ de veselă convieţuire.

Oamenii de bună credinţă care i-au votat pe autointitulaţii intransigenţi se freacă la ochi stupefiaţi. La nici o săptămână de la scrutin, promisa dreptate până la capăt pare a se răsfira ca nisipul printre degete. Cei pe care i-au mandatat să-i reprezinte arată ca nişte oameni dispuşi la aproape orice compromis pentru a pune mâna pe putere. Trădare e cuvântul care se aude peste tot. În faţa revoltei şi a dezamăgirii publice, drumeţii de noapte fac pe principialii şi anunţă semeţi, la televizor, că ei au caracter, bună creştere şi nu dau din casă. Că-i treaba lor ce-au discutat cu omul-regim. Şi a noastră să-i credem că totul e-n numele interesului naţional, nicicum al vreunei dorinţe de parvenire politică. Transparenţii şi amabili de odinioară, degrabă ameninţători cu suspendarea preşedintelui dacă mişcă-n front, au căpătat, în doar câteva zile, o aroganţă sfidătoare. Tupeul e ieşit din comun. Găsesc justificări pentru orice, se oţărăsc la lume, descoperă duşmani în ziariştii care i-au dus în spate până la urne, joacă prost rolul neînţeleşilor.
Sunt gata să bată palma şi cu udemeriştii. Brusc, complicii tuturor ororilor băsiste (tăierile de venituri, concedierile-n masă, închiderea spitalelor) au redevenit frecventabili. Toleranţa faţă de minorităţi şi respectarea cuvântului dat sunt aşa-zisele argumente fluturate-n vânt. De parcă scrie undeva că maghiarii trebuie să fie musai în guvern ca să nu se simtă persecutaţi. De cuvântul de onoare dat electoratului care i-a votat nu pare a-şi mai aminti nimeni. Onoarea s-a transformat în oroare. Lumea, care i-a votat într-o majoritate covârşitoare, să n-aibă nevoie să se alieze cu nimeni, e luată iar de proastă. Din ciclul "nu ştie ţăranul ce e şofranul", noi, cei 67%, trebuie să luăm totul ca pe un dat. Rolul nostru - al celor sătui până peste cap de aroganţa, tupeul, autoritarismul şi abuzurile băsiste - s-a încheiat. Şi pesemne că trebuie să facem ciocu' mic, că-s ei la putere acum. N-o să aibă plăcerea asta...


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de