D’ale referendumului (II)

Societatea romănească are nevoie de timp şi de ceva echilibru pentru a-şi stabili priorităţile constituţionale. E nevoie, mai presus de orice, de o mănă de constituţionalişti neangajaţi politic care să conceapă, modern şi pragmatic, noua arhitectură a republicii. Altfel, fără o distanţare rezonabilă şi lucidă faţă de evenimentele isterice de azi şi fără acei tehnicieni ai dreptului constituţional, eforturile sunt in van. O Constituţie pentru un om situat deasupra instituţiilor?

In discursul său victorios, preşedintele şi-a manifestat din nou preocuparea pentru modificarea Constituţiei. Cea iorgovaniană cică e cam desuetă şi şleampătă şi poartă in măruntaiele ei feseniste conflictele dintre Iliescu şi Roman ori dintre Iliescu şi Năstase. Dacă s-ar purcede acum la revizuirea legii supreme, demersul ar fi un eşec răsunător. Nu de alta, dar patimile sunt atăt de incinse, incăt articolele şi paragrafele constituţionale ar căra spre posteritate incontrarea aproape ireconciliabilă existentă intre Băsescu şi Parlament. Pănă cănd instituţiile publice nu se vor scutura de orgoliile şi ordurile persoanelor care le-au incălecat abuziv şi obscen, iniţiativele legislative sunt periculoase.

Darea in vileag a "oligarhilor" de către Traian Băsescu a fost o mişcare strategică iscusită, precisă şi devastatoare. Lovitura l-a scos din adormire pe Iliescu (invinuit aiurea, s-o recunoaştem sincer!) şi l-a pus de-a dreapta "prostănacului" Mircea Geoană. Electoratul neaoş, primenit in cei şaptesprezece ani de tranziţie cu generaţii neşoşonare, s-a trezit faţă in faţă cu un trecut de care se căzneşte brutal să se debaraseze. Să-l uite, să-l azvărle de-a pururi in lada cu vechituri a istoriei. Discursul spasmodic al septuagenarului Iliescu n-a mai urnit inspre urne nici măcar electoratul rural (impuţinat biologic şi sortit sărăciei lucii), semn că cel mai votat romăn postdecembrist şi-a risipit capitalul de simpatie. Clişeele iliesciste şi vadimiste abia dacă mai impresionează un milion de romăni, acesta e crudul adevăr!

La o agapă televistică dedicată referendumului, un analist ii reproşa invitatului pesedist inabilitatea "furnicuţelor roşii" de a fideliza niscaiva intelectuali de vitrină. Din ăia cu trecere la orăşenii sclifosiţi, pe care să-i manipuleze doct, cu morga infailibilă şi inşelătoare a născocitorilor de idei inaccesibile muritorilor de rănd. Cum straşnic a reuşit alianţa pro-Băsescu, ai cărei "talibani" din mass-media au fixat zgomotos agenda dezbaterii publice. Asta ne mai lipsea, nu ne sunt suficienţi cartienii şi ungurenii imbăsescizaţi detestabil? şi gazetele de sport transformate in prezervative oranj? Naivul de mine tot speră că presa, odată şi odată, va ieşi din zodia pulsiunilor politice şi va păşi la informarea loială a plătitorilor de taxe şi impozite. Cu măsură, asemenea Adrianei Săftoiu, exemplară, de la o vreme, prin obiectivitate şi bună-creştere.

Referendumul acesta a mai scos la iveală o realitate stănjenitoare: absenţa liderilor carismatici. Cu excepţia preşedintelui Băsescu, nimeni nu reuşeşte să stărnească naturelul somnolent al norodului incercat de-o arşiţă cotropitoare. Ici-colo, "războinicul" Becali ce mai aprinde ambiţiile de răsturnare a ierarhiilor sociale şi cu asta basta. Partidele politice de la noi şi-au umflat organele de conducere colectivă, dar se feresc ca dracul de tămăie să-şi găsească liderii-locomotivă. O teamă, de inţeles pănă la un punct, le determină la mediocritatea de ciurdă, insă nicăieri alegerile nu sunt adjudecate de birouri executive ori de congrese şi conferinţe naţionale.

Cum ar trebui să arate un lider carismatic in Romănia? mă intreb adesea, ingrozit de perspectiva răspunsului. Desigur, modelul Băsescu a vulgarizat acest tip de lider, iar Becali pare să-l discrediteze definitiv. Pentru a capta bunăvoinţa poporului de căpşunari, PSD l-a incoronat pe plebeul Vanghelie şi mai jos de-atăt nu e posibilă prăbuşirea. Speriate de mitul invincibilităţii băsesciene, formaţiunile dămboviţene s-au ambiţionat să-i mediatizeze sinucigaş pe mardeiaşii politici şi pe palavragiii de galerie. Indivizii sobri şi culţi n-au căutare in peisajul electoral mioritic, gustul gloatei a fost deja pervertit de "viciile Băsescu şi Becali". Partidele politice, in covărşitoarea lor majoritate nişte conglomerate de mediocrităţi ancilare, evită personalităţile puternice, definite. Le ocolesc programatic, ca nu cumva pornirile elitiste ale acestora să le şubrezească frecventabilitatea şi să le rafineze mesajul. Riscul e real, romănul iubeşte şpriţul şi injurătura, bătuta şi mitocănia, răzbunarea şi hăhăitul, bărfa şi gălceava. Şi cum naiba să vii cu lideri occidentali in Ferentari şi-n Ţăndărei, de pildă? Poporul are politicienii pe care-i merită!


P.S: Pe 08.06.2007, ora 17:30, vă aştept la standul Editurii RAO, deschis la Tărgul de carte (Bookfest) organizat in incinta ROMEXPO, la prezentarea şi lansarea volumului de eseuri "Romănia oranj".