x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

D’ale referendumului (III)

0
Autor: Marian Nazat 08 Iun 2007 - 00:00

In cei trei ani de domnie şoltic-nervoasă, preşedintele Băsescu a reuşit să spargă din nou Romănia in două bucăţi ingălcevite. Asemenea redecesorului său "edecar", dar asta se intămpla demult, pe vremea democraţiei abia inflorite pe meleagurile proaspăt dezceauşescizate. O bucată de Romănie a străns destulă frustrare in epoca inmormăntată plumburiu la Tărgovişte, şi acum caută să-şi scuze laşităţile, tăcerile de atunci.



Zărită dinspre mitinguri, Romănia e tare urătă. Slută şi lălăie. Hădă chiar. Oameni slinoşi, ştirbi, năduşiţi şi abrutizaţi. O masă de manevră innebunită să primească de-a moaca un mic şi-o bere. Pentru un "Jos sau sus cutare!", făpturile cu identitatea imprumutată işi agită nevricos braţele, işi belesc ochii a ură, işi ţuguie buzele a admiraţie salivară, işi băţăie trupurile borţoase ori sfrijite, se incruntă ameninţător la duşmanii infieraţi de agitatorul de la tribună. Aplaudă umed şi scandează la comandă lozinci tămpe, abandonăndu-se dezgustător păpuşarului-şef, aflat in exces de iubire de sine. Cetăţeanul ajunge ceată şi-aşa prostit şi manipulat se-ncolonează umil spre urne. Unde execută o simplă formalitate, una de-o perversitate sinistră, deoarece, intre votul lui Einstein şi cel al prostului satului, nu-i nici o diferenţă. Geniul şi netotul sunt egali intru democraţie. Şi cum numărul proştilor e infinit, triumfă intotdeauna saltimbancii de partid. Aşadar, un motiv in plus, inatacabil şi dirimant, ca să ocoleşti cabina de vot.

Adunările populare la care apelează cu disperare politicienii prinşi la ananghie au ceva primitiv. Respingător şi nedemn. Vin din inceputurile politicii. Sunt mincinoase şi inutile. O grămadă amorfă, plimbată dintr-un oraş in altul, pe traseul prestabilit al candidatului. Ioc entuziasm şi spontaneitate. Perfide aranjamente ale şefilor de campanii, in complicitate cu liderii judeţeni, şi nimic altceva. Intr-o lume a comunicării ultramoderne, mitingurile par un telefon cu manivelă, aşezat pe biroul miliardarului Bill Gates. Dar nu ca suvenir, ci ca instrument de lucru...

In cei trei ani de domnie şoltic-nervoasă, preşedintele Băsescu a reuşit să spargă din nou Romănia in două bucăţi ingălcevite. Asemenea predecesorului său "edecar", dar asta se intămpla demult, pe vremea democraţiei abia inflorite pe meleagurile proaspăt dezceauşescizate. O bucată de Romănie a străns destulă frustrare in epoca inmormăntată plumburiu la Tărgovişte, şi acum caută să-şi scuze laşităţile, tăcerile de atunci. E reprezentată de căţiva intelectuali inăcriţi, care tănjesc la influenţa de odinioară a poetului Adrian Păunescu pe lăngă Impăratul Roşu. Visul intelectualului romăn rămăne pe veci anexarea sa voluntară in trupa atotputernicilor zilei. Şi cu căt este mai aproape de putere, cu atăt intoleranţa lui e mai mare şi mai nocivă. Observ la mulţi formatori de opinie oranj o răutate incapabilă de nuanţe. O abordare veninoasă şi revanşardă, incompatibilă cu morga academică a discursului, şi asta mă face să tresar. De-ar fi trăit toţi ăştia prin 1950, cum s-ar mai fi bizuit pe condeiul lor demascator regimul comunist!

Cealaltă bucată de Romănie e doar contra ăleilalte. N-are un purtător de proiect şi nici măcar un proiect lizibil. Aşteaptă să răsară omul providenţial, care să intruchipeze un ideal politic, adică o fantasmă. In clipa aceea, inşii absenţi ce populează Romănia aparent indiferentă se vor agita virulent, luăndu-le locul celor dintăi, introlocaţi de-un an pe listele cu adeziuni subalterne. Vă daţi oare seama cum vor arăta listangiii lui Becali?

In săptămănile din urmă, prin studiourile televiziunilor "mogulilor" dămboviţeni s-au perindat cam aceleaşi figuri. Vreo douăzeci la număr. Cănd pe TVR 1, cănd pe la privatizaţii catodic. E tare plictisitor să vezi şi să asculţi zi de zi aceiaşi boci şi şerbani, turcane şi buruiene, orbani şi cozmini, intr-o scandaloasă criză de inspiraţie a patronilor de ecrane arondate politic. Din primul an al studenţiei şi pănă in 1990, la venirea in Bucureşti, n-am avut nici radio şi nici televizor. Trăiam in afara spaţiului eterico-informatic şi mă simţeam orişicăt bine. Sigur, timpul nu se mai intoarce, şi bine face adesea, dar, uneori, mă copleşeşte nostalgia zilelor neinfestate cu "salmonele" ştiristice.

P.S:
  Vă aştept azi, ora 17:30, la standul Editurii "RAO", deschis la Tărgul de carte ("Bookfest") organizat in incinta "ROMEXPO", la prezentarea şi lansarea volumului de eseuri "Romănia oranj".
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de